Atunci cand lucrurile incep sa se aseze

Uneori, ca sa iti creasca aripi la exterior, trebuie ca mai intai lucrurile sa se aseze in interior. Si, cumva, nu stiu ce s-a intamplat, dar lucrurile au inceput oarecum sa se aseze si sa se autoregleze intr-un mecanism pe care mi-e foarte greu sa il explic. Si daca ar fi sa caut cu inclestare care este elementul cheie care a determinat toate aceste schimbari, tot ce imi vine in minte este un simplu formular de comanda la care am migalit cateva ore pana mi-a iesit perfect.

Si stiu ca nu are nicio logica. De asta mi-e si foarte greu sa scriu acest articol. Pentru ca simt cumva ca au inceput sa-mi creasca aripi si daca ma uit la lucrurile care mi s-au intamplat in ultimele zile nu gasesc de nicio culoare vreun element definitoriu pentru aceste schimbari. Nu am incasat nici vreo factura generoasa, din contra, joi a fost o zi cu multe vesti proaste, nu am avut parte de nicio revelatie speciala, nu s-a intamplat nimic cu adevarat spectaculos in viata mea si totusi observ cum anumite lucruri se schimba in viata mea.

Pur si simplu e vorba de o senzatie nedefinita care nu-mi da pace si care imi spune ca ma aflu pe drumul cel bun si ca de acum inainte drumul pe care il parcurg urmeaza sa fie cu adevarat interesant si fascinant. O senzatie de bine care vine din interior si se revarsa in exterior.

Poate se datoreaza unor anumite schimbari din mindset-ul meu din ultima vreme, poate se datoreaza faptului ca am reusit cumva sa trec peste bariera aceea a neincrederii in fortele proprii. Poate sunt alte lucruri pe care le-am descoperit in ultima vreme, iar acum, constient de ele, pot sa gandesc si sa actionez altfel. Nu stiu ce sa va spun.

Am niste banuieli, dar nu-s pregatit sa va vorbesc despre ele acum pe blog. Joi, cu toate vestile rele, am reusit cumva sa am parte de un declic si sa trec repede peste toate acele vesti proaste. Apoi, cumva, in urmatoarele zile am inceput sa am sentimente noi (daca le pot numi asa) si sa constientizez multumirea de sine, multumirea ajutorului acordat celorlalti, am descoperit inca vreo cateva blocaje si mi-am dat seama ca mai devreme sau mai tarziu voi putea trece si peste ele.

Pe scurt, daca ar fi sa sintetizez totul in doar cateva cuvinte, v-as spune ca:

„M-am trezit si am inceput sa merg!”