Posted by Continuam concursul bilunar cu premii in carti cu o noua intrebare, vreau sa stiu care carte v-a impresonat cel mai mult si de ce? Un bun argument si o carte buna va poate aduce un premiu de la libraria Libris constand in ce carte vreti voi cu un pret mai mic de 50 de ron, asta insemnand cam 90% din cartile de prin librarie din cate am vazut eu.
Si ca sa vedeti ce carte mi-a placut mie cel mai mult, si care pentru mine este o a doua biblie (sau prima avand in vedere ca nu prea citesc biblia dar aceasta carte o port cu mine tot timpul) o sa va spun ca pentru mine ce-a mai deosebita carte este: Indrumar pentru Mesia (invataturi pentru suflete avansate) de Richard Bach. Cu ocazi asta ati aflat care era cu adevarat raspunsul corect la concursul Ghiceste Cartea.
Am si alte carti pe care le iubesc foarte mult, O sa enumer in primul rand alte 2 carti de ale aceluias autor, Iluzii si Pescarusul Ionatan Livingston, din Iluzii am auzit prima oara de „Ghidul Mesiasilor” iar atunci cand am aflat ca exista in realitate l-am comandat inmediat in engleza apoi putin mai tarziu si o varianta in limba romana. Ghidul are o istorie a lui si a mai existat o versiune a lui care a plecat intr-o calatorie proprie in urma cu 11 ani, pentru ca uneori trebuie sa dai ca sa primesti insutit.
Apoi pe lista mea de carti preferate intra Dao De Jing de Lao Zi si Cararea de Krisnamuti, I King- Cartea transformarilor, apoi mai sunt vreo 50 de carti, din Daoism, filozofii orientale, sau diverse religii de pe glob.
Deci care esste cartea ta preferata ? De ce e cu adevarat speciala pentru tine aceasta carte?
Una din cartile care m-au fascinat este „Emotiile pozitive, emotiile negative si sanatatea” de Monique Brillon. Cartea e interesanta si foarte utila.
In capitolul 1, Fascinanta lume a emotiilor, autoarea descrie pe rand emotiile prin care trecem si impactul lor. Emotiile au si ele un rol important, ne ajuta sa ne adaptam diferitelor situatii, sa trecem peste ceea ce ni se intampla. Deseori, insa, ele ne deformeaza judecata, ne tulbura mintea. Frica irationala ne poate bloca, impiedica sa gandim. O antipatie profunda pentru cineva ne impiedica sa ii vedem calitatile si ne face sa il judecam cu asprime. Simtim nevoia de a avea ceva si cumparam lucruri dintr-un impuls, regretand apoi.
Ceea ce de multe ori nu realizam este ca orice emotie prea intensa ne impovareaza si chiar poate produce tulburari de comportament. Emotiile care initial ne sunt prietene pot deveni cei mai mari dusmani.
Care sunt cele mai importante emotii prin care trecem? Frica, mania si agresivitatea, dragostea si atasamentul, bucuria si tristetea, speranta si disperarea, rusinea, culpabilitatea.
Vreau sa ma opresc aici asupra sperantei si disperarii. Pentru ca disperare vad in ochii multor persoane din jur, pentru ca senzatii de disperare incerc si eu deseori cand ma uit la stiri sau ma intalnesc cu contabilul care imi citeaza din Monitorul Oficial modificarile legilor IMM-urilor.
Cartea face o distinctie importanta: SPERANTA INDUCE O STARE DE BINE FAVORABILA SANATATII, IN TIMP CE DISPERAREA PROVOACA O SCADERE A IMUNITATII. Disperarea se instaleaza in golul lasat de pierderea sperantei.
Ce este speranta? ‘Este sentimentul resimtit atunci cand, in ciuda dificultatilor traite si a suferintei care decurge din ea, persoana in cauza crede in posibilitatea unui viitor mai bun.’ Tot autoarea ne spune ca speranta este o emotie invatata, pe care o manifestam cu usurinta sau nu in functie de experientele din trecut. Speranta are ca efect eliberarea endorfinelor ce diminueaza senzatiile de durere in cazul unor boli, ceea ce ne influenteaza starea si ne impiedica, astfel, sa devenim depresivi. Sistemul imunitar este stimulat si procesele de vindecare sunt favorizate.
Disperarea atrage dupa sine depresia, amplificarea durerii si slabirea sistemului imunitar.
Concluzia personala dupa citirea acestui prim capitol al cartii: gaseste toate mijloacele si resursele personale sa iti pastrezi speranta in viitor. Altfel pretul platit este mult prea mare. Cum? Asta depinde de fiecare.
Buna ziua,
Ultima carte pe care am terminat-o acum doua saptamani, care m-a impresionat foarte mult si pe care o recomand tuturor cu caldura se numeste ‘Secretele creativitatii’ de Michael Michalko.
Autorul cartii este specializat in oferirea de work-shopuri, seminarii si grupuri de analiza in domeniul creativitatii, pentru clienti care variază de la indivizi, la companii din Top Fortune.
Este o carte foarte buna care poate fi pusa in aplicare de aproape fiecare cititor care doreste dezvoltarea personala si profesionala.
Te ajuta sa ‘vezi’ anumite lucruri, sa stii cum sa privesti din alte puncte de vedere lucrurile, sa gandesti productiv, sa asociezi contrariile, cautare de solutii pentru rezolvarea problemelor personale si profesionale.
Multumesc,
Ciprian
Ultima carte citita de mine a fost ”Trandafirii”, scrisa de Leila Meacham .
Se stie ca trandafirii sunt, in esenta, mai ales cei rosii, cele mai reprezentative flori pt. a arata dragostea si sentimentele pasionale, astfel ca sunt de recomandat si de dorit de Ziua Indragostitilor de citit, dar si de daruit (sau primit)!
Aceasta este o carte ce contine in paginile sale ascunsa, o frumoasa poveste de dragoste, tipica, caracteristica, insa ceea ce o face mai incantatoare este dramatismul iubirii celor doi indragostiti…. Percy o iubeste pe Mary de mic copil si isi doreste sa o ia in casatorie, dar este respins la un moment dat si deziluzionat pana la depresie. Cu toate ca parc asunt sortiti unul altuia de destin, ei parca lupta contra curentului, contra a ceea ce le este scris…si urmarile sunt devastatoare…
Consecintele despartirii lor se resimt de-a lungul anilor, dand nastere unui sir nesfarsit de minciuni, dezamagiri, secrete si tragedii. O poveste ce se intinde in timp, cat o viata ce cuprinde mai multe generatii (1914-1985), o iubire dincolo de limite si un blestem al pamantului (ca in romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, mare scriitor raman, un clasic valoros al literaturii noastre) care umbreste si aduce ghinion dintotdeauna destinul familiei Toliver.
Autoarea Trandafirilor, Leila Meacham ofera cititorilor sai un stralucitor buchet de stari sufletesti, de sentimente de familie, amestecat insa cu multe buruieni ale sentimentelor negative, ale rautatilor omului (adevarate flori ale raului) in care se impletesc pasiunea, razbunarea, intrigile,o multime de presupuneri, intrebari, meditatii si cugatari….
unul din autorii mei preferati este paulo coelho si una din cartile ei m-a impresionat in mod special „Veronika se hotaraste sa moara. Paulo Coelho este in genral unul din acei scriitori pe care nu te saturi sa-i citesti, cu fiecare pagina descoperi eva nou despre viata sau despre tine. Povestea Veronikai este una in care ne regasim probabil multi, desi majoritatea nu ajungem la asemenea extreme. Veronika pare sa aiba tot ceea ce are nevoie pentru a trai, parinti care o iubest, o slujba de bibliotecara si destui baiet cu acre sa se inatlneasca, dar la un momentdat asta numai e suficient. Motivele din spatele dorintei de suicid erau simple, poate chiar banale,”Primul motiv; totul în viaţa ei era uniform şi, tinereţea o dată dusă, nu mai puteau urma decât decăderea, bătrâ¬neţea cu semnele ei ireversibile, apariţia bolilor, plecarea prietenilor. În sfârşit, dacă trăia mai departe, nu mai câştiga nimic; dimpotrivă, creşteau mult riscurile de a suferi.
Al doilea motiv era mai filozofic: Veronika citea ziare, se uita la televizor şi era la curent cu ce se întâmplă în lume. Totul mergea prost, şi ei nu-i stătea în putere să îndrepte situaţia, ceea ce-i producea o senzaţie de inutilitate totală.” Metoda prin care avea sa-si puna capat zileleor fusese si ea gandita mult, nu vroia sa-si taie venele, decat daca situatia devenea disperat, trai intr-o camera inchiriata la o manastire si nu vroia sa sperie calugaritele cu sange si nici sa se arunce de pe o cladirea nu era o obtiune buna nu vroia ca parintii ei sa fienevoieti sa identifice un munte de sange deformat din cauza impactului cu solul. Alese sa ia pastile, i se parea cea mai buna metoda. Dupa ce ia cateva flacoane cu pastile si asteapta moartea gaseste intr-o revista un articol despre o persoana care nu stia unde se afla Slovenia, se simte jignita si cu ultimele puteri scrie o scrisoare in care se arata indignata de faptul ca oamenii nu stiau unde era tara ei, acesta avea sa fie biletul ei. Dar incercarea ei nu reuseste, este dusa la Villette, un celebru azil de nebuni si acolo descopera o alta parte a lumii. Chiar daca incercarea ei esuase, inima ii era slabita si era doar o chestiune de timp pana avea sa inceteza sa mai bata. Asa ca Veronika trebuie sa incerce sa-si ocupe timpul asteptan moartea. Chiar si bolnavi sunt atentionati sa nu se apropie de ea, Veronika nu trebuia sa-si doareasca sa traiasca pentru ca moartea ei era inevitabila. Cinci sau sase zile de viata i se pareau mult, asa ca decise sa incerce din nou sa ia pastile si singura metoda de a le obtine era de a intra intr-un gup numit Fratia, era format din omaneni vindecati dar care nu doreau sa paraseasca azilul. se imprieteneste cu o „nebuna” Zedka si asista la unul din tratamentele acesteia prin care i se injecteaza o doza mare de insulina, Veronika se sperie atunci cand vede ochii sticlosi si gura plina de spuma ai prietenei sale.”În adolescenţă descoperise că era prea devre¬me ca să aleagă; acum, în tinereţe, se convinsese că era prea târziu ca să se schimbe.”, este un adevar pentru noi toti, dar putin dintre noi il accepta, cat de mult de cunoastem cu adevarat? Veronika are adesea remuscari, dar de fiecre data le alunga, le vin prea tarziu, mult prea tarziu, soarta ei a fost hotarata. Dra in ospiciu Veronika ajunge sa se cunoasca pe sine, eliberata ce certitudine zilenice, era libera sa-si puna intrebarile de care ii fusese teama atata timp, sa-si analizeze viata, sa se inteleaga pe sine si sa-i inteleaga pe ceilalti. Ajunge sa se cunoasca sa se indragosteasca de un schizofrenic fara speranta de vindecare, Eduard. Curand afla insa ca el nu era deloc nebun, doar se prefacea, trecuse de nebunie in urma cu multi ani. La sfarsitul cartii am ajuns sa-mi pun aceeasi intrebare ca si nebunii din sanatoriu : „Şi dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla şi mie? Având şansa de a trăi, oare mi-o folosesc din plin?”. Doar daca ajunge la limitele sale omul ajunge sa se cunoasca.
Printre autorii mei preferati se numara Emil Cioran. Cartea mea favorita este „Pe culmile disperarii”, care si-a pus amprenta decisiv aspra sufletului meu. Acest volum m-a marcat profund, mi-a zdrncinat simtamintele, a pus o caramida in consolidarea fiintei mele. Rataceam intr-un labirint al deznadejdii, al dezechilibrului sufletesc cand mi-a picat in mana aceasta carte. Acest suport livresc a fost ecoul unui suflet pierdut, datorita ei m-am recladit. Emil Cioran a mers pe claviatura sentimentelor mele.
Am invatat de la Cioran cum sa-mi ascund cuvintele in ungherul cel mai îndepartat a ceea ce sunt hic et nunc. Lumea se vede mereu frumoasa de sus dar aceasta se-ascunde si-n suflete si-n icnete si-n renuntari si-n lacrimi reci…
In abisul descumpanirii mi-a redat un straniu elan vitalist!
Citind aceasta carte am invatat sa urlu amintirilor din mine si cand voi obosi, singura din nou, ma voi aseza pe pragul sfarsirilor mele….