Posted by 
Cand eram mici, citeam mai mult, sau cel putin eu. Citeam mult mai mult si parca si cartile erau mult mai bune. Asa ca astazi va provoc la o intoarcere in timp, printre amintiri si sa imi spuneti cateva carti preferate din trecut. Sa imi spuneti ce amintiri va provoaca, ce v-a placut la ele atunci si ce va place acum. Si, impreuna cu cei de la libraria online Libris, vom premia cel mai frumos comentariu, cu o carte al carei pret sa nu depaseasca 50 de ron.
Concursul dureaza de astazi pana sambata 3 noiembrie la ora 23:59, iar in cursul zilei de duminica vom anunta castigatorul acestui concurs.
Daca tot a venit vorba de carti preferate din trecut, nu cred ca strica sa va spun cate ceva despre una din cartile mele preferate din trecut, Aventurile lui Tom Sawyer, despre care am avut ocazia sa-mi reamintesc si sa o „retraiesc” acum cateva saptamani la film. Desi sunt, mai nou, pasionat de cartile si de filmele SF, voi pune intotdeauna pe primele locuri si cartile de aventura.
Cred ca sunt un aventurier si intotdeauna mi-a placut aventura, dovada unor actiuni ca Turul Romaniei, Explore PH, sau alte nebunii in care m-am aruncat cu capul inainte de-a lungul vietii. Probabil setea aceasta de a ajunge in zone necunoscute si de explora mereu si mereu alte locuri, vine si din cartile citite in copilarie, Jack London, Jules Verne si alti autori ramanand pentru totdeauna preferatii mei.
Ma intreb, oare copiii din ziua de azi mai citesc carti ca Robinson Crusoe, Guliver in tara piticilor, Guliver in tara uriasilor, Povesti nemuritoare 1 si 2, Basmele romanilor ???
Asa ca va spun sincer ca astept cu nerabdare sa citesc comentariile voastre, pentru ca sunt sigur ca sunt carti pe care le-am citit si peste care negura vremurilor s-a asternut facandu-le sa dispara. Si sunt sigur ca voi trai momente placute stergand praful de pe aceste amintiri.
Nu voi uita niciodata prima carte citita:Heidi,fetita muntilor.Eram clasa a2-a si pur si simplu am fost atat de fascintata de poveste in sine incat am citit carte de vreo 5 ori.Si acum imi amintesc exact povestea si de fiecare data cand imi aduc aminte,zambesc.Dar am si o carte care pur si simplu m-a fascinat,m-a facut sa trec printr-o serie de sentimente si nu mi-am putut ridica ochii din ea pana nu am terminat-o de citit.Daca vrei sa simti iubirea,fericirea,teama,ura si tristetea in acelasi timp citeste Sandra Brown-Umbre din trecut….si inca o carte care merita citita ar fi Maitreyi :)pur si simplu ador povestile de iubire ….
CIRESARII. Chiar daca m-am nascut in ’90 si copii acestei generatii sunt obisnuiti direct cu democratia si nu i-ar prea atrage „Ciresarii”, eu am fost altfel. si cred ca inca sunt altfel. Am savurat pe nerasuflate aventurile acestor copii geniali, de la primul la al cincilea volum si, evident, mi-a parut foarte rau cand povestea s-a terminat. Copilului meu, sigur, ii voi pune in brate „Ciresarii”. Spiritul de aventura si replicile spumoase o sa-l cucereasca, cu siguranta.
O alta carte care m-a marcat si am citit-o cand nu eram prea mare este „Zece Negri Mititei”,de Agatha Christie. Ma plictiseam intr-o duminica dimineata, cand parintii mei inca dormeam, si aveam o biblioteca langa mine. Am zarit cartea,stiam ca e faimoasa si am zis… hai sa citesc putin. De atunci, 8 ore neintrerupt, nu am mai avut contact cu realitatea, cu nimeni din jurul meu. Am devorat-o, desi o vad ca un excelent subiect horror. Pur si simplu, cartea nu ma lasa sa-i ies din atmosfera pana nu ajungeam la ultima pagina…
Bineinteles, cartea preferata si de care imi amintesc si acum este prima carte citita de mine: „Colt Alb”; Desi mi-a luat ceva timp sa o termin, eram foarte fascinat de subiectul cartii si in fiecare zi dupa ce citeam ma puneam sa povestesc prietenilor ce s-a mai intamplat in carte :), era ca un film pentru mine care s-a intins pe parcursul a 4-5 zile. Sa nu va povestesc ca dupa „Colt Alb” am mai luat o carte la citit, doar ca era un roman de dragoste de-al mamei mele(fara sa stie ea) 🙂 de Sandra Brown, cei care ati citit romane de dragoste stiti ce frumos si detaliat sunt descrise unele scene de sex in romane 🙂 si sa vezi atunci cand am inceput sa o intreb una si alta pe mama-mea, de s-a speriat :))
Dumnezeule,de ce nu ai intrebat asa:1 carte draga?Doar una? Asa ma pui in situatia de-a face o lista …incompleta si nedreapta 🙁 .
„ciresarii” au fost parte din viata mea(am plins cind am pierdut vol.5,imprumutat la un timpit),TOATE cartile lui „Jules Vernes”(asa il alintam),”colt alb „m-a facut sa pling,”comoara din insula”sa visez…iar „cismigiu & comp.”sa cred ca scoala poate fi frumoasa.
Cum spuneam:lista e extraordinar de lunga…si nu pot fi obiectiv 🙁 .
Ps:am citit „memoriile unei gheise” in clasa a 7 -a 🙂 iar „shogun” -ul nu ma lasa sa dorm pri a 8-a ..
Agtha Christie – 9 negri mititei… fenomenala carte, fenomen de actrita si autor!
Mama, ce subiect de discutii!!!
Nu se poate sa ne limitezi doar la o singura carte!!!
Din copilaria „mica”, mi-aduc aminte de Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” si de „Fridolin” (povestea unui catel, genial scrisa; mi-aduc aminte ca m-am pus in bucatarie, pe un mic fotoliu pe care-l aveam acolo, am pus nucile linga mine… si citeam, si mincam nuci cu piine :))))
Din copilaria „mai mare”, Ciresarii sint in top. Mi-am luat toata colectia, matura fiind, si o recitesc cu placere oricind.
Sa nu uitam Karl May cu Winnetou, cred ca am colectionat tot ce a fost publicat in romana de autorul asta. Tin minte ca la virsta respectiva imi doream sa invat germana, ca sa il citesc in original. Guess what? Am invatat germana, mi-am luat cartile in germana… ca sa constat ca sint perfect traduse in romana :)))))
Iarasi Jack London a fost o mare iubire…. Colt Alb, Martin Eden, la un moment dat aveam tot ce se publicase in romana…
Ce vremuri….eeeh….
Inca mai sufar pentru ca am imprumutat unei colege cartea Terry pe urmele lui Kon Tiki si nu mi-a mai inapoiat-o. Nu dau de ea pe nicaieri, dar inca am subiectul in minte, la fel de proaspat ca acum 30 de ani, inca ma mai plimb cu pluta alaturi de Terry si prietenii sai, particip alaturi de ei la toate aventurile, la toate certurile si impacarile lor. Singurul meu regret este ca nu i-am putut oferi si copilului meu aceasta plimbare cu final fericit.
La fel am pierdut si Bug-Jargal a lui Hugo, o capodopera, dupa parerea mea. :(( Mult timp am visat sa fiu alaturi de tanarul negru facut prizonier. :))
Am vazut pe site-ul celor de la Libris Jurnalul Annei Frank. Te anunt de acum ca este ceea ce imi doresc, daca am putin noroc. 😉
Terry pe urmele lui Kon-tiki – o carte de aventuri extraordinara. Mi-a marcat copilaria. Desi pana la varsta cand am citit aceasta carte deja citisem romane grele, am ramas profund impresionat de aceasta carte. O carte imprumutata care nu mi-a fost inapoiata…. Am tot cautat pe net, dar gasesc doar exemplare de anticariat si ideea nu ma incanta. Am cumparat Kon-Tiki cu pluta pe oceanul Pacific, dar… este alta carte, normal. Sper sa treaca iar prin tipografii
Din copilarie imi zambesc cu drag Winnetou si Old Shatterhand. Aventurile lor, precum si prietenia lor, mi-au ramas adanc in suflet. Am recitit de atunci cartile de cateva ori, de fiecare data cu aceeasi emotie si nerabdare. I-am convins si pe copiii mei sa le citeasca si mi-au multumit pentru fericirea adusa lecturand aceste carti ale lui Karl May.
Si au mai fost si alte carti care mi-au marcat copilaria , insa cartile cu Winnetou sunt in topul listei. le recomand cu caldura!
In categoria cartilor favorite intra cele pe care le-am citit de cel putin doua ori, dar cum 2 din ele au fost exemplificate de mai multe ori (Ciresarii si Winnetou) am sa ma opresc asupra altora 2: Floris, dragostea mea si Pe aripile vantului. Ambele contin atat aventura, povesti de dragoste, precum si niste personaje feminine puternice care reusesc sa razbata intr-o lume nu tocmai primitoare (un motto care si astazi il aplic este luat din ele: „Nu trebuie sa ma gandesc la asta azi, ma pot gandi maine. Si maine este o zi”).
In final sa nu uit sa amintesc si de Quo Vadis…
m-ai facut sa scriu un articol :D, imi amintesc prima mea carte . 😀 ce poveste :((
Imi amintesc cu placere de anii copilariei, cand nu aveam nici un stres, ma jucam toata ziua alaturi de alti copii la bunicii mei de la tara, aer curat, munte, excursiile alaturi de familie in natura, etc. Pe langa toate aceste lucruri am citit destule carti dar dintre toate imi facea o deosebita placere sa citesc basmele scrise de Petre Ispirescu care ma duceau intr-o fermecatoare si captivanta lectura de divertisment. Inca si acum imi mai amintesc de Praslea cel Voinicn si merele de aur, Greuceanu, Balaurul cu sapte capete, Fat Frumos cu parul de aur si multe alte povestiri. Toate aceste povesti le citesc ficei mele inainte de culcare eare asteapta nerabdatoare urmatoarea poveste de seara. Sa aveti parte de o zi frumoasa de toamna.
Păianjenul Atacă, de R.L.Stine.
Deși mi-e frică de păianjeni, nu m-am putut abține să nu citesc această carte. Am găsit-o în biblioteca tatălui meu. Titlul nu are nici o legătură cu conținutul și în acțiune nu e vorba de nici un păianjen. Nu te duce nicidecum la gândul că este vorba despre un aparat de fotografiat care schimbă viețile obișnuite ale unor adolescenți dornici de aventură, iar acțiunea se petrece în mare parte într-o casă părăsită.
Numele cărții vine de la personajul care locuiește în această casă părăsită, pe nume Spidey, diminutivul de la Spider – un om cu picioare foarte subțiri și îmbrăcat tot timpul în negru.
Aparatul de fotografiat este principalul obiect care face toată acțiunea cărții, acesta este găsit de unul dintre adolsescenți. De fiecare dată când Greg, adolescentul, făcea o poză cu aparatul de fotografiat, acesta developa poza automat. În poze niciodată nu era ceea ce Greg fotografia, ci dezastrele pe care acesta le făcea. Un exemplu ar fi: In curtea lui Greg se afla mașina cea nouă a tatălui lui. Greg i-a facut o poza. Când poza a iesit, acesta a observat ca mașina era spartă, lovită ca și cum suferise un accident. Urmând ca la scurt timp după fotografia făcută, tatăl lui Greg să aibă un accident, iar mașina să fie în starea în care se afla în poza dinaintea accidentului.
Aceasta este una dintre cărțile mele preferate din trecut.
Au trecut aproape 10 ani de când am citit-o, dar mi-a rămas întipărită în minte ca și cum aș fi citit-o ieri.