Din nou in Osaka (day 7)

Posted by

Ne-am intors in Osaka; desi erau cateva obiective si in Kyoto pe care nu apucasem sa le vizitam, am decis sa mergem totusi in Osaka in ultima zi a sederii noastre in aceasta zona a Japoniei. Am preferat Muzeul National de Stiinte din Osaka, in defavoarea templului acoperit cu aur din Kyoto.

Nu regret alegerea, chiar daca al doilea obiectiv e unul din cele mai importante din Japonia.

Orasul subteran Umeda

Marind harta de pe Google Maps, am observat ca mai exista un nivel de strazi in subteran. De fapt, chiar doua nivele, asa ca am decis sa ne ascundem de caldura soarelui in acest oras in care te puteai usor rataci. Am mers mai bine de 1 km prin el si in stanga si in dreapta mea se deschideau zeci de culoare, zeci de magazine, mii de oameni care treceau prin el. Din cand in cand, ieseam afara pentru ca GPS-ul meu sa incarce datele din sateliti si sa stiu daca ma deplasez bine prin el. Am un simt foarte bun de orientare, dar cateodata coboram la alt nivel, erau tot felul de scari care te rasuceau in toate directiile si uneori era greu sa iti mai dai seama pe care din „strazi” trebuie sa o apuci.

Orasul muntilor de sticla

Afara erau blocuri inalte de zeci de etaje, 50-60-70 de etaje, poate si mai multe, adevarati zgarie nori. Te simteai mic si ramaneai impresionat de dimensiunile lor. La un moment dat, nici GPS-ul nu mai reusea sa vada satelitii, fiind inconjurat de acesti colosi moderni.

Muzeul National de Stiinte – Osaka

Cand am vazut cam ce se gaseste pe primul etaj dedicat vizitarii, ne-am dat seama ca putem spune lejer adio Castelului Osaka si ca vom petrece mai multe ore in lumea stiintei de ieri si de azi. Odata cu noi, a intrat si un grup mare de copii. Muzeul era dotat cu tot felul de jocuri si instrumente de invatare, unde puteai vedea practic care materiale sunt atrase de magnet si care nu, cum funtioneaza o busola, cum functioneaza forta centrifuga sau alte forte, scripetii. Am revazut timp de cateva ore intreaga materie de liceu. Chimie, fizica, astronomie, istorie. Si nu in paginile reci ale unui manual cu sute de randuri, ci practic jucandu-ma, experimentand, intelegand natura lucrurilor si cum sunt ele modelate de om.

Intr-o alta zona, era un fel de tribuna (plina iarasi de copii), iar in fata li se explica si arata cum funtioneaza un bec, bateria, o bobina si alte chestii de genul asta. De asemenea, pe 2 monitoare mari era proiectata de aproape masa de lucru a celui care explica in fata tribunei. Un model de a invata si a te juca extraordinar.

Umeda Sky Building

Inca un obiectiv pe care vroiam sa ajung. Gradina suspendata de deasupra celor doua cladiri oferea o priveliste extraordinara, atat cu raul si oceanul cat si cu cladirile inalte din zona Umeda. O zona dedicata indragostitilor, unde isi puteau face poze si de a asemenea un etaj mai jos erau un fel de banci speciale unde puteau sta doar doua persoane.