Drumul meu ca antreprenor abia acum incepe

 Multa vreme, dupa ce am inceput sa invat cate ceva despre antreprenoriat, m-am intrebat cum mi-am condus afacerile in anii precedenti cand nu stiam nimic. Cum am reusit sa supravietuiesc pe piata. Bineinteles, sunt constient ca nici acum nu stiu nimic sau stiu un maxim 1% din ceea ce inseamna antreprenoriat. Dar acum stiu ca, oricat de multe inveti, in antreprenoriat nu va fi niciodata indeajuns si ca, oricat de mult as evolua, mereu voi crede ca stiu doar 1% si ca mai am multe de invatat, pentru ca intr-un fel cam asa este, in antreprenoriat trebuie sa inveti si sa experimentezi mereu.

Daca ar fi sa punctez cele mai importante momente in care drumul meu in antreprenoriat a avut parte de salturi uriase, as pune pe acest drum 3 momente: Launch 48 in 2010, Mindset Design for Bussiness in 2011 si Campania #HaotikAmbasador in 2013.

Dupa ultima campanie, am avut un moment, de circa 24 de ore, in care ma gandeam serios sa inchid blogul. Cu greu am reusit sa scriu vineri dimineata un articol. Cateva randuri, fara nici un chef de scris. Cred ca a fost prima oara in viata, cand parca nu mai aveam chef de scris, cand nu mai aveam nimic de spus si nu ca nu as avea eu inca multe de spus altora, ci pentru ca nu simteam nevoia sa mai spun cuiva ceva.

Incet, incet, mi-am revenit, dar niciodata nu va mai fi la fel ca inainte. Probabil la un moment dat chiar voi inchide blogul, sau, privit ca pe o afacere, voi apela la serviciile unor ghost writers, pentru ca eu sa pot face alte lucruri, mai interesante. Nu stiu inca, nici nu pare sa conteze prea mult asta. Stiu ca imi place sa scriu, dar stiu ca o pot face foarte bine si intr-un caiet si nu intr-un spatiu public.

Stiu ca am in fata un nou drum, un drum frumos, pe care imi place sa merg si pe care voi merge o vreme fara sa ma uit inapoi. Am inteles ca unul din cele mai groaznice defecte din copilarie este de fapt una din cele mai mari calitati de care are nevoie un antreprenor. Am inteles de ce sunt atat de pasionat de antreprenoriat, de ce sunt antreprenor.

Iar toate aceste stari interioare ma fac fericit, ma fac sa ma simt al naibii de bine, desi stau in mijlocul drumului si habar nu am in ce directie o sa o apuc. De fapt, cred ca ceea ce ma face cel mai fericit in momentul acesta este faptul ca stiu ca pot sa o iau in absolut orice directie si ca, indiferent de alegerea facuta, o sa fie bine.

Stiu ca e un drum greu, cu multe obstacole, dar e un drum minunat. Drumul meu ca antreprenor abia acum incepe.