Facem exit sau construim o afacere de familie?

In urma cu cativa ani, cand a inceput sa se vorbeasca mai des despre start-up-uri, auzeam foarte des antreprenori care vorbeau de exit-uri. Si in prima faza nu reuseam sa inteleg de ce toata lumea vorbeste despre exit-uri, cand mindset-ul meu era setat doar pe afaceri de familie. Incet, incet am inteles care sunt diferentele dintre ele si, desi sunt un mare sustinator al afacerilor de familie si consider un trend periculos printre tinerii antreprenori din ziua de azi, care se gandesc doar la exit-uri spectaculoase, totusi mi-am dat sema ca si eu la un moment dat ma gandesc la un exit, desi modelul dupa care imi construiesc eu afacerile este de tip afacere de familie.

In conceptia mea, antreprenorii sunt acei oameni care construiesc sisteme, le pun la punct, astfel incat acestea sa functioneze si fara a face ei parte din sistem si dupa aceea trec la un nou sistem, fie ca fac exit si vand, fie ca pun un bun manager sa se ocupe de afacere si ei isi cauta o noua provocare. Ca despre asta e vorba, despre provocari si probleme care trebuie rezolvate, despre proceduri si procese si despre cum sa facem sistemul sa functioneze fara ca noi sa intervenim in cadrul lui.

Contrar definitiei mele de mai sus, care nu e altceva decat o parere personala, exista si un alt tip de antreprenor, cel care este expert pe un anumit domeniu si ii place ceea ce face, isi construieste afacerea proprie si traieste cu ajutorul ei pana la pensie. Si aici dau exemplul brutarului, caruia ii place sa faca paine, isi deschide o mica brutarie, face ceea ce ii place, isi permite poate si una, doua vacante pe an, dar nu viseaza si nici nu isi doreste sa deschida vreodata un lant de brutarii sau fabrici de panificatie. Veti spune probabil ca in contextul globalizarii aceste afaceri sunt sortite la moarte sigura (poate exemplul meu cu brutarul nu e cel mai inspirat, desi mie imi place), dar ganditi-va ca in Grecia majoritatea tavernelor de le vedeti prin statiunile turistice sunt afaceri de familie si nu par sa o duca rau si nici nu cred ca vreun lant de restaurante le-ar putea crea probleme.

Personal, sfatuiesc pe cat mai multi sa se orienteze catre afacerile de familie, le pot creste frumos si pot avea o viata frumoasa si un trai linistit ocupandu-se de o astfel de afacere si facand ceea ce le place. Sa ajungi din exit in exit la un nivel de top, nu e tocmai un lucru usor; si dincolo de faptul ca trebuie sa fii foarte bun si sa faci foarte mari sacrificii, ai toate sansele sa te trezesti la finalul acestei calatorii cu multi bani, dar fara nimeni in jurul tau; si sunt destule cazuri de antreprenori de succes care au divortat, s-au instrainat complet de familiile lor si nu sunt tocmai cei mai fericiti oameni.

Ganditi-va la variantele de mai sus si va las pe voi sa-mi spuneti ce ati alege?