Haotik in aeroport

 Daca sefu’ s-a tot plimbat in ultima perioada prin mai multe tari straine, am zis ca mi-as putea permite si eu din salariu un zbor cu avionul. Zis si facut, i-am explicat ca imi iau net cu mine si ca imi fac treaba foarte bine chiar daca nu trec pe la birou, mi-am facut bagajele si am plecat.

Luat taxiul pana la aeroport, luat bagajele si pus la cala, pastrat laptopul si cele trebuincioase in rucsac si mers la imbarcare.  Pana acum, totul parea sa mearga snur si nicio problema nu parea sa stirbeasca frumusetea calatoriei. Dar …

Mai era doar un mic pas, sa trec de punctul de control, sa pun toate lucrurile frumos intr-o tava si sa trec printr-o poarta care sa detecteze daca am sau nu metale.

Asa ca am scos frumos tot felul de lucruri trebuincioase pe care le aveam in ruccac si le-am intins pe tava. Cabluri, harduri in care sa imi stochez datele de care are nevoie sa functioneze sistemul meu neuronal, o antena parabolica, 5 celulare (3 le cumparasem din aeroport, ca sa fie), avionul de la Costin, sa incerc sa zbor cu el in caz ca se strica ala mare.

Si, la final, dupa ce umplusem deja circa 20 de tavite care sa treaca pe sub scanner, am pus laptopul… si parca mai era ceva, totusi. Aaaa ceasul de la mana, l-am scos repede si l-am pus peste laptop.

Si sa trecem… nu la treaba, ci de poarta care cauta metale prin mine. Si am trecut, vesel, relaxat, pregatit de vacanta.

In partea cealalta, treceau usor, usor, tavita dupa tavita. Pana intra in cele din urma si ultima tavita, cea cu laptopul. Curios, chiar mi-am intins putin gatul sa vad cum ar putea arata laptopul intr-un scaner cu raze X.

Nu am apucat sa vad prea bine, arata ca o cutie mare cu ceva deasupra, cu un ceas. Si doar cateva fractiuni de secunda a stat imaginea pe ecran pentru ca intreg ecranul a capatat o culoare rosiatica si a inceput sa clipeasca. Tipul care statea la pupitrul de comanda era deja alb la fata si se uita cu ochii cat cepele la cutia mare din scaner care parea ca are atasata un ceas.

Se pregatea sa fuga, iar alti 3 gardieni din zona se uitau speriati la mine. Eu inca zambeam, fara sa imi dau seama ca ceea ce vedeau ei pe ecranul scanner-ului era doar o cutie cu ceas si nu un laptop cu un ceas prost plasat deasupra.

Secundele treceau apasator, situatia parea din ce in ce mai tensionanta, ma gandeam daca ar trebui sa fug sau sa stau calm in continuare si, cand situatia era pe punctul de a exploda, am reusit sa baigui ceva…. e doar un laptop, nu te speria!

S-a uitat o secunda la mine si a dat drumul mai departe benzii rulante. Cand tava a iesit in sfarsit la lumina zilei, s-a uitat urat la mine si m-a intrebat:

– De ce naiba ai pus ceasul peste laptop?

– Aaaa… pai stiti… nu stiu.

– Hai, bine, ia-ti lucrurile si pleaca.

Mai era un singur pas pana sa parasesc tara, calatoria cu avionul, dar despre ea o sa va povestesc duminica viitoare.

P.S. Chiar daca este o poveste fictiva, incercati sa va abtineti de la a pune orice fel de obiect deasupra laptopului (in special ceasul) sau de a face orice fel de glume de genul acesta in incinta unui aeroport, se poate termina prost pentru voi si e pacat.