Imi e rusine

Posted by

Pentru prima oara, dupa multa vreme, pot sa spun vorbele acestea. Ca mi-e rusine. Si mi-e atat de rusine, ca ma gandesc ca poate ar trebui sa inchid blogul si sa inchei toata aceasta poveste din viata mea.

Am ascultat pe cineva si am inteles ca undeva exista o problema, o problema poate mai mare decat mi-am imaginat. O problema pe care chiar nu stiu cum sa o rezolv si tot ce pot sa fac este sa imi fie rusine.

Imi e rusine, pentru ca din ultima mare greseala a vietii mele am inteles ca nu trebuie sa injur si nu am inteles ca s-ar putea ca problema sa fie cu totul alta. Imi e rusine pentru ca a invata ca nu trebuie sa faci unele lucruri, nu este acelasi lucru cu a intelege si a te schimba. Imi e rusine pentru ca nici macar nu cred ca e vina mea. Imi e rusine cu ceea ce sunt.

Imi e rusine fata de parintii mei, care nu au nicio vina. Niciodata nu l-am auzit pe tatal meu injurand. Niciodata pe mama. Si cu toate acestea, eu am reusit sa oripilez o mare multime de oameni. Imi e rusine fata de acei oameni care mi-au luat apararea. Imi e rusine pentru ca de data aceasta nu stiu cum pot rezolva problema. Si de aceea sunt trist.

Blogul, expunerea oferita de el, mediul si oamenii minunati cu care am interactionat in ultimii ani m-au facut sa ma schimb mult, sa evoluez, sa inteleg, sa cresc. In ultima vreme, aproape ca imi ridicasem statuie si ma priveam cu mandrie, datorita fortei mele cu care fac lucrurile sa mearga, optimismului meu, faptului ca, oricat de des as cadea din cauza propriilor greseli, gasesc mereu energia sa ma ridic si sa merg mai departe.

Cand cineva mi-a zis ca ar fi bine sa ma bag sub o piatra si sa ma ascund acolo pentru multa vreme, nu am inteles ce a vrut sa spuna, am inteles cu totul altceva, ar fi trebuit sa-mi fie rusine.

Cand am fost intrebat, tu ca cine vrei sa ajungi ca Arhi? Ca Zoso? mi-a fost rusine, mi-a fost rusine, nu pentru ca ei nu ar fi niste oameni foarte ok, ci datorita perceptiei pe care o au altii despre ei.

Am incercat sa zambesc dupa acea discutie, am incercat sa imi spun ca totusi sunt un om minunat. Nu am putut. Deocamdata vreau sa stau si sa analizez bine fiecare cuvant pe care l-am privit ca feedback, pentru ca oricat de multe as putea schimba despre ceea ce sunt, nu ma pot intoarce in timp si sa schimb experientele si lucrurile pe care nu le-am invatat in copilarie.

Si da, daca cumva ajungi sa citesti acest articol, iti multumesc din suflet pentru feedback-ul oferit.

19 comments

  1. Dacă simţi asta, înseamnă că mai este o şansă 🙂
    Anyway, toţi avem şi momente în care ni se pare, şi poate chiar aşa este, că nu ne ridicăm la măsura standardelor proprii sau că nu facem onoare părinţilor. Toţi trecem prin asemenea momente. Adevătul este că sunteţi un om minunat, chiar atunci, chiar acum. Fără îndoială!
    O zi bună şi plăcută!

  2. Haotik, tu esti?
    Asta a fost prima reactie, sincer!
    Ceea ce m-a socat din articolul tau : cele spuse despre parintii tai pe care nu i-ai auzit vreodata injurand.
    Nu stiu daca nu e o figura de stil, dar daca e adevarat, atunci mi-ar placea sa cunosc asemenea oameni.
    Frumos articolul, asteptam faptele in linia vorbelor! (cred ca intuiesti la ce ma refer)

  3. Fiecare pacatos are un viitor, asa cum si fiecare sfant are un trecut. Da, se intampla sa cazi uneori, sa dai cu stangul in dreptul si sa dezamagesti pe toata lumea fara sa ai scuza. Se intampla sa faci asta in viata de multe ori. Dar nu ai avea posibilitatea sa o faci daca nu te-ai ridica de fiecare data.

  4. ce e,tata, cu textul asta? participa la vreun concurs, ca sa aiba sens? sau se leaga cu votul pt basescu;-)

  5. Arata tuturor ca a fost o greseala, o regreti si mergi mai departe. Cei care te stiu si te respecta vor intelege si acest episod va fi doar o amintire urata

  6. Nu stiu de ce, dar cred ca articolul e scris la caterinca, sau daca este pe bune numai faptul ca-ti pare rau pentru lucrurile care le-ai facut este un lucru bun pentru viitorul tau.

  7. Dragos, orice ai decide sa schimbi, iti dau un sfat prieteneste, nu renunta la optimism si la dorinta de a face lucruri si a te implica.

  8. Blogul trebuie sa iti reflecte opiniile, de asta e blog si nu altceva. Cine nu intelege asta sau cui nu ii place ce gandesti poate sa mearga mai departe. Blogul nu trebuie sa te schimbe. Blogul ii poate schimba pe cei care il citesc. Invers nu cred ca ar fi posibil. Nu ar mai fi blog.

  9. Frate , greseli facem toti si unele le consideram asa de grave incit ne e rusine sa mai dam ochii cu oameni vizati care vor avea sau nu puterea si determinarea sa le ierte dar ce mi se pare extrem de important este invatatura care ar trebui sa vina din aceste greseli in sensul nerepetari lor. Asa ca lucreaza la karma sa treci la nivelul urmator 😉

  10. Din intamplare am citit si eu la vremea respectiva schimbul de replici. Nu mai tin minte decat injuraturile tale si nimic mai mult, nici macar cine era tinta lor sau motivul. Mai stiu ca o anumita firma s-a cam dezis de colaborarea cu tine. Ceea ce atunci mi s-a parut ok din punctul lor de vedere pentru ca era imaginea lor in joc, iar in marketing, rechinii te sfasie pentru orice detaliu.

    Dar nu mi se pare un lucru chiar atat de iesit din comun incat sa ajungi pana la gandul de a iesi din online. In fond, daca e un limbaj care te reprezinta, asta este, ti-l asumi si mergi mai departe. Daca limbajul asta nu te reprezinta, scuzele catre cei ofensati ar trebui sa fie suficiente si sa eviti pe viitor.

  11. Salutare, nu am inteles foarte multe despre ce a fost discutia in articol. Dar din ce am inteles eu era vorba despre o colaborare. In viata poti sa pierzi mult mai multe. Referitor la injuraturi, sunt persoane care fac si crime si nu mai regreta, daca tu regreti din punctul meu de vedere este super ok. Repet nu stiu despre ce a fost vorba in discutie.
    La intrebarea ca cine ai vrea sa ajungi mi se pare hilar, daca ne gandim asa asta ar insemna sa-ti impui limite. Din ce vad ai cititorii tai care te sustin, te stimeaza si te apreciaza.
    Succes in continuare!
    Narcis

Comments are closed.