Imi place atat de tare ceea ce fac, incat acest lucru pur si simplu ma sperie

Posted by

In urma cu mai bine de 9 luni, am luat o decizie pe care multi nu ar avea curajul sa o ia si am pornit pe un drum greu, dar fascinant din punctul meu de vedere. Si indiferent de momentele grele care au existat pe parcurs (nu prea multe, din fericire), am fost foarte multumit de alegerea facuta si impacat cu gandul ca am facut ceea ce trebuie. Mai mult chiar, imi place ceea ce fac, privesc cu multa satisfactie atat fiecare proiect incheiat, cat si chipul fiecarui client multumit.

Daca m-ai fi intrebat in urma cu fix 7 zile ce o sa fac azi dimineata, ti-as fi raspuns ca o sa fiu la preselectiile pentru Survivor. Si totusi nu m-am dus. Si asta ma sperie. Poate nu era cel mai mare vis al meu sa ma inscriu la o asemenea competitie, dar in mod clar era ceva ce imi doream foarte mult. Si totusi imi place atat de mult ceea ce fac in momentul de fata, incat am fost capabil sa renunt la unul din visele mele. Nu e vorba de sacrificiile pe care trebuie sa le faca un antreprenor, ci e vorba de o alegere pe care am facut-o intr-un mod deplin constient.

Si nu stiu daca intelegeti asta, dar pur si simplu ma sperie. Oare la cate alte visuri sunt dispus sa renunt pentru a urma drumul acesta pe care l-am ales? Decizia pe care am luat-o m-a surprins si pe mine. Si nu doar ca m-a surprins. De dimineata puteam inca sa ma razgandesc si sa ma sui in masina sau sa ma duc la tren si sa ma duc la preselectii. Cumva cred ca am si sperat pana in ultima clipa ca intr-un fel o sa ma razgandesc si o sa ma duc.

De obicei dorm ca un bebelus, fara vise si ma trezesc dupa 7 ore (uneori 7 ore jumatate) de somn, perfect odihnit si apt de munca. Insa in dimineata asta m-am trezit de multe ori, incepand de pe la 6 dimineata. Am avut multe vise bizare si e clar ca somnul meu a fost agitat la fel cum e de clar si motivul. Si totusi am ales sa nu ma duc.

Ma intreb oare la ce alte lucruri sunt dispus sa renunt pentru drumul pe care l-am ales, lucruri la care in alte vremuri si intr-un alt context nu as fi fost dispus sa renunt. Ma uit la mine si e clar ca nu mai sunt cel pe care il stiam eu, cel pe care poate si voi il stiati, e clar ca m-am transformat, ca m-am schimbat si pentru ca e vorba de schimbari atat de profunde, trebuie sa recunosc ca sunt speriat.

Comments are closed.