Posted by Aud des despre cum studentii de la UPG din Ploiesti sunt praf, nu sunt interesati sa munceasca, sau nu sunt interesati sa faca voluntariat, sa se dezvolte, sa faca ceva cu viata lor si asa mai departe. Mosilor* Stimabililor, tinerii din ziua de azi sunt de 1000 de ori mai activi si mai implicati social decat eram noi in urma cu 10-20 de ani! Nu mai fiti atat de limitati si nu mai aruncati aiurea cu vorbele pe internet sau in viata de zi cu zi, ca nu aveti deloc dreptate, dar deloc.
In plus, daca nu ai facut nicio facultate din cadrul Universitatii Petrol-Gaze, du-te … nici macar nu ai dreptul sa vorbesti despre studentii acestei universitati. Rog publicul mai sensibil sa ma scuze.
Eu am facut specializarea Matematica-Informatica la UPG in urma cu aproximativ 15 ani (am terminat in 2002) si nu o sa iau apararea nimanui, erau si atunci profesori care stiau mai putina materie decat mine, student in anul II la Facultatea de Litere si Stiinte, dar zau daca nu erau si profesori de la care am avut ce invata si pentru care am tot respectul, pana la urma orice padure are uscaturi si intr-un sistem educational bolnav, precum cel de la noi din tara, ar trebui sa ne bucure faptul ca mai sunt inca profesori dedicati muncii lor, pentru ca de remuneratia muncii lor nu are rost sa vorbim acuma. De profesorii de matematica nici nu mai vorbesc, o parte din ei sunt binecunoscuti in lumea matematicii si cam toata lumea a auzit de Miron Oprea sau Alexandru Petcu. Si chiar daca la dl Oprea, cand din toata grupa unul singur nu reusea sa ia examenul, stiam deja dinainte ca sunt eu, nu inseamna ca nu ii port un mare respect acestui om. Asta e, probabil scrisul meu indescifrabil il facea sa nu aiba rabdare sa se uite atent la ce am facut in lucrarea de examen.
Intre timp s-au mai schimbat lucrurile, mult in bine, as spune eu. Si o sa va spun cum vad eu lucrurile din exterior, pentru ca dupa ce am terminat facultatea, nu am trecut prea des pe acolo, desi am ajuns de cateva ori in momente cheie si foarte interesante, despre care o sa va vorbesc mai jos.
De vreo 3-4 ani stiu profesori care invita fosti studenti, actuali angajati la firme de prestigiu precum IBM, Oracle, Microsoft, sa le vorbeasca tinerilor aflati azi pe bancile facultatii. Da, oamenii care au terminat UPG-ul (aia neimplicati, nepasatori sau cum ii mai faceti voi) au ajuns sa lucreze in companii mari din Bucuresti sau din alte colturi ale lumii. In cadrul acestor sesiuni de discutii libere, in cea mai mare parte se discuta despre posibilitatile de cariera, despre cum sa iti gasest un job cat mai bun, despre cum am reusit noi, pe vremuri nu atat de senine precum cele din ziua de azi, sa ne adaugam putina experienta in CV-ul nostru si sa mergem mai departe. Si toti studentii asculta povestile noastre cu sufletul la gura; si stiu asta, pentru ca de cateva ori am fost si eu in fata lor si le-am vorbit. Asa ca, tare rau ma enervez cand vad pe cineva ca arunca cu noroi in ei, de cele mai multe ori fara sa stie despre ce vorbeste.
Tot in cadrul universitatii am asistat anul trecut la prezentarea proiectelor de la concursul de informatica. Daca in alti ani era precum un examen, unde cel mai destept castiga, gen olimpiada, anul trecut a fost diferit, studentii au format echipe de cate 2 sau 3, au construit un produs (un joc, o aplicatie medicala etc.) si au venit sa-si sustina proiectul in fata unui juriu care i-a punctat in functie de realizarea si complexitatea acestuia. Mi-ar fi placut sa fie in juriu si cativa antreprenori locali, care sa puncteze si valoarea pe piata a ideii prezentate. Dar pana la urma era concurs de informatica si nu de afaceri.
In cadrul concursului am vazut pitch-uri stangace, lipsa experientei de a vorbi in public din partea studentilor si multe altele. Dar macar au ocazia sa experimenteze asa ceva, pentru multi poate pentru prima oara in viata. E un inceput si un inceput bun pentru care se agita mult niste oameni din Colectivul (Departamentul) de Informatica.
Acum vreo 2 ani am vrut sa tin un workshop despre blogging si cum te ajuta el in cariera. Mi s-a dat sala cu proiector, cu tabla virtuala (nici nu stiu cum se numeste tabla respectiva, doar ca imi doresc si eu de cand am vazut-o) si pe care o gasesti doar prin firmele care se ocupa de cursuri private sau marile corporatii. Studentii interesati de subiect au putut sa vina sa vada despre ce e vorba. Si asta este tot un semn al faptului ca multe lucruri s-au imbunatatit intr-un sistem educational plin de probleme.
Anul acesta am fost din nou invitat sa le vorbesc studentilor despre procedurile de evaluare si dezvoltare profesionala din cadrul multinationalelor, dar cum stiu ca fiecare multinationala trateaza lucrurile in mod diferit si uneori nu m-au ajutat prea mult respectivele PMP-uri (Performance Management Process), am convins profesorul de curs ca e mult mai productiv pentru studenti workshop-ul meu, Start your business, unde le pot face un mic preview despre ce inseamna lumea antreprenoriatului, darama cateva mituri si ii va ajuta sa inteleaga mai bine cum sa rezolve anumite probleme in viata, chiar daca nu se vor apuca de antreprenoriat vreodata, ca in fond, antreprenoriatul inseamna rezolvarea unor probleme, ca in matematica, de altfel.
Ma intorc din nou la ideea de baza a acestui articol si vin si cu alte exemple de studenti care sunt implicati in tot felul de ONG-uri si proiecte de voluntariat, ii gasiti cu siguranta in emisiunea „Generatia lui John„, ii gasiti de asemenea in PhIT Community si in multe alte locuri in care se face voluntariat in Ploiesti. Aaaa… si mi-am mai adus aminte de surpriza de anul trecut, cand studentii din anul II de la Informatica nu doar ca au sustinut o cauza sociala, dar au si gasit solutii sa faca rost de mai multi bani pentru ea, puteti citi ce s-a intamplat atunci in articolul de aici. Nu stiu, chiar mai e nevoie sa va dau exemple?
Intr-adevar, studentii au nevoie de modele, de educatie, de oameni care sa-i inspire si sa ii indrume in viata. Si cred ca problema asta exista in toata tara, nu doar la Ploiesti. Nu de putine ori i-am gasit speriati de ceea ce urmeaza dupa ce termina studiile si parasesc bancile universitatii. Joburile nu se gasesc pe toate drumurile, toti vor sa ai experienta si, eventual, sa lucrezi pe bani putini, si multe alte probleme. Dar decat sa stati pe margine si sa ponegriti imaginea studentului roman, mai bine incercati sa faceti ceva pentru el!
*imbatraniti in gandire