O zi din viata unui blogger

 Ma trezesc. Deschid incet un ochi si ma uit spre crapatura pe unde lumina soarelui intra in camera.  E clar ca e tarziu si am multe lucruri de facut azi. Asa ca ma ridic cu greu din pat, in cinci minute ma spal, apoi ma asez la laptop. O noua zi.

Incep sa citesc e-mailurile. Numeroase. Semn ca altii s-au trezit mult mai de dimineata si isi fac deja treaba pe care o au de facut. Selectez cateva mai interesante, printre care si un eveniment CSR care are legatura cu tehnologia si are loc in regiunea mea. Decid ca o sa-l promovez pe blog imediat dupa ce dau o fuga sa citesc si ce au mai scris ceilalti bloggeri pe care ii urmaresc prin RSS feed.

Primul articol, al doilea articol, al treilea articol sunt exact despre tehnologie si despre campania CSR despre care primisem e-mail mai sus. Ma uit atent la articol si e mult prea complex pentru a fi o singura preluare de comunicat de presa. Asta trebuie sa fie un advertorial imi zic si in urmatoarea clipa deschid e-mailul pentru a intreba asta pe proprietarul blogului.

Si da, aflu cateva minute mai tarziu ca este vorba de o campanie. Moment in care ma ridic nervos de pe scaun si ma duc sa-mi mai torn un pahar de cola. Eu de ce nu am fost bagat in campanie? Au bagat o fata, ea nici macar nu scrie de tehnologie si nici nu are prea mare treaba cu compania asta. De fapt nu e vina companiei, e vina agentiei. Agentia aia cu care m-am intalnit personal in vara si am stat de vorba chiar despre clientul asta. Mii de ganduri imi trec prin minte. Ma duc sa iau micul dejun. Deja nu mai am chef de scris.

Dupa ce mananc, revin la laptop. Atunci imi aduc aminte ca ultima oara cand m-am intalnit cu bloggerita de mai sus, mi-a povestit printre altele ca are 1000 de lei salariu. Imi dau seama ca ea munceste cateva luni banii pe care ii castig eu intr-o singura luna.

Si imi mai aduc aminte ca luna trecuta am avut trei campanii si ca am castigat banii aia, aproximativ 300 de euro doar din blog, bani pentru care ea munceste 8 ore pe zi la un job.

Atunci vine momentul ala in care zambesc, momentul acela in care ma bucur pentru ca agentia a ales-o pe ea si nu pe mine pentru aceasta campanie. Momentul in care ma bucur pentru ea, momentul in care sunt fericit si impacat cu ceea ce am si cu ceea ce fac.

Ma relaxez. E timpul ca sa ma apuc de scris pe blog. Idei am intotdeauna destule, iar acum, datorita faptului ca sunt relaxat si fericit, stiu ca am sa scriu un articol bun, indiferent despre ce as scrie.

Si banuiala mea se adevereste, cateva ore mai tarziu, comentariile, aprecierile, like-urile imi confirma asta. Asemenea unui actor pe o scena a online-ului, care primeste numeroase aplauze.

La final de zi, stiu ca am facut o treaba buna, ca am avut parte de inca o zi minunata si am uitat deja demult de mica suparare din zorii zilei. Ma asez la televizor si incerc sa am parte de o seara linistita. Maine urmeaza o noua zi, cu noi asteptari, sperante si multe bucurii. Traiesc.

P.S. Orice asemanare cu intamplari sau personaje reale este pur intamplatoare si vorbesc serios cand spun asta.