Pro-bloggeri pe care ii cunosc

Acest articol trebuia inceput mai demult, sau cel putin partea cu Bobby Voicu am vrut la un moment dat sa o tratez intr-un articol separat, am amanat pana acum cand o sa bag partea respectiva in acest articol. De ce pro-bloggeri? Ca sa bulversez si mai tare lucrurile sa nu mai stie care cu care A-lister, Alpaha-lister, influenter, sau cum vreti voi. De asemenea cred ca intelegeti voi ca articolul pleaca de la discutile a-listeri VS hateri de acum cateva zile pe care le-am ratat din cauza unor treburi mai importante sau mai utile, dar am citit pe ici pe colo cate ceva. Din cauza unui concurs la care particip organizat la Bobby pe blog ca sa nu fiu acuzat si mai mult de pupincurism, o sa il public dupa aflarea rezultatelor. Si acum la treaba…

Bobby Voicu, primul nume pe care l-am auzit in online si al carui fan devotat am fost poate din cauza proiectului Blogoree, poate din cauza blogului. Nici nu stiu bine cand am inceput exact sa ne cunoastem, defapt stiu. Eu sunt omul care are mereu sa ii puna o intrebare. In vremurile bune mai intra pe mess asa ca mai adresam acolo cate o intrebare.  Asa i-am explicat ca eu nu am curaj sa ma duc sa stau de vorba cu el si chiar daca am intins de cateva ori mana si m-am prezentat, dupa „Salut eu sunt Haotik” cuvintele mi-au ramas in gat. A scos si ceva articole despre asta la vremea respectiva. I-am fost mereu fan devotat, am avut mereu idei asemanatoare asa ca nu am ajuns niciodata la el sa ii zic, bai hai sa facem ceva impreuna. Mereum am fost la concurenta cu ceva facut de el, eu probabil cu 10 nivele mai jos in gandire decat el. Mereu am avut un respect deosebit pentru el, dar as putea eu zice ca am pastrat distanta.

Imi aduc aminte de o discutie de acum cativa ani cu o tipa care cunostea toti a-listeri de atunci si ii ziceam: mai in afara de Bobby eu nu dau doi bani pe restul, cand defapt eu nu aveam habar de restul decat din articole de genul celor cu hateri. Mai mult sau mai putin ea imi dadea dreptate.

La ultimile intalniri cu el am pus o intrebare, nu o sa va spun care era intrebarea o sa o scurtez in mod enigmatic in „De ce?”. Prima oara a zis sa-l las in pace, a doua oara cred ca mi-a zis intr-un mod elegant ca sunt prost, a treia oara cand ne-am intalnit vazand ca insist in intrebarea mea idioata  mi-a si explicat ca sunt un dobitoc. Nu, nu a zis-o el, el mi-a raspuns frumos la intrebare, mi-am dat eu seama dupa aceea cat de bou am putut sa fiu. Am luat cateva imagini si vorbe de ale lui, si mi-am creat o imagine care era foarte departe de realitate. Ca fan inrait al lui trebuia sa il cunosc mai bine, asa ca dupa cateva explicatii scurte mi-am dat seama ca probabil dintre toate intrebarile mele aceasta cu „De ce?” a fost cea mai idioata ever.

Zoso. Cand spui Zoso parca si mie imi vine sa spun, mah asta e un tampit. Desi stateam pe margine m-am enervat teribil cand a pus poza cu borcanul de pipi din bulgaria cu dedicatie pentru nu stiu cine… i-am lasat un comentariu ca e un idiot si ca eu nu mai citesc blogul lui niciodata. S-a obosit totusi sa imi dea un mail si sa imi spuna ca ala era borcanul cu ceai pentru ca era racit. Au mai fost cred ca ceva interactiuni, apoi l-am cunoscut cand a acceptat invitatia mea Strumfitei de a venii la blogmeet la Ploiesti. Atunci l-am cunoscut mai bine si mi-am dat seama de unele lucruri. Uneori stiind ca esti unu din cei mai tari bloggeri iti permiti glume care par celor din jur arogante. El probabil se distra de minune cand a intrbat, ce mah aveti si radio aici in Prahova? Dar cei de la RPH nu au luat-o ca o gluma ci ca o aroganta si lucrurile au iesit cum au iesit.

Ceea ce va spun eu acuma despre Zoso cred ca nu a mai spus nimeni. Sufera de dorinta de a invata alti bloggeri oameni ceea ce stie el, si ii place sa ajute. Dupa ce insa ajuti un om si cateva luni de zile ma tarziu te trezesti cu un articol de genu „zoso cel mai ratat om” cred ca suferi si mai tare, si sunt in stare sa pun mana in foc ca a patit-o nu odata ci de mai multe ori. Cu toate acestea continua sa ajute oameni, cu riscul ca acei oameni sa uite de unde au plecat si sa il injure peste cateva luni. Am intalnit in prelegrinarile mele prin tara oameni care aveau pareri foarte bune despre el si il respectau. Oameni pe care ii cunosc si nu sunt genul care sa pupe funduri, cu atat mai mult cel al lui Zoso dar care il respectau. Stiu, ati spune ca e ciudat. Va mai zic ceva ce nici macar nu stiu daca e bine sa va spun sau si o sa ma injure Zoso pentru asta dar caut eu sa o scot cat mai generala. In urma cu ceva vreme a muncit la redactarea unor materiale pe care le-a dat la catorva… hai sa le zicem „prieteni” ca sa ii ajute sa inteleaga mult mai bine unele lucruri. Ca a facut atat munca cat si gestul asta fara ca sa ii iasa nimic in schimb nu cred ca trebuie sa va mai zic. Asta spune mult mai multe despre omul care e el dincolo de tampenile pe care ii place uneori sa le scoata pe gura. Eu va spun ca zoso e un baiat om de nota 10 cu toate ca nu ii citesc blogul deci nu sunt nici in zona de hateri a lui nici de pupincuristi. L-am intrebat odata cum separ articolele alea geniale ale lui de pe blog de tampeniile pe care le scrie uneori. Mi-a raspuns simplu: Nu le separi, vin la pachet cu porn, le ei ca atare. Va spun ca am gasit o cale de a le separa dar secretul de a le separa nu vi-l servesc gratis din pacate pentru voi.

Costin. Prima impresie a fost ca e rau, va spun prima impresia a fost ca e vai de viata alora peste care este (daca o fi) sef la Pro, pentru ca omul stie sa isi faca treaba si nu sta prea mult pe ganduri inainte sa isi spuna in fata ca aberezi. La conferinte avea mereu ceva de comentat, mereu punea intrebari destul de dure. Cand i-am descoperit blogul personal a fost un soc, woow costin e si el om, are si pisici, pana atunci nu vazusem prea mult din latura lui umana. Cand a venit zambind la blogmeet am zis, woow, mai si zambeste omul acesta. Inca odata am fost inselat de ce arata la prima vedere si ceea ce este in realitate.

Manafu. Lui nu am ce sa ii reprosez decat ca e prea bland. De cand l-am cunoscut si pana acuma a manifestat mereu o atitudine de iertare, de a nu se certa cu nimeni, de a mai da oamenilor si a doua si a treia sansa. Uneori e peste puterea mea de intelegere cum poate sa fie calm in multe situatii in care eu as taia si as spanzura. Nu am idee cum ai putea sa il superi vreodata ca mi-a dat impresia ca orice ai face te va iarta. Va dati seama ca atunci cand am vazut un idiot din prahova ca il injura pe twitter mi-au sarit mie tandarile. Si nu-l iert eu vreodata pe respectivul pentru mesajele care le-am citit atunci.

Chinezu. No, asta ii fain, si bea bere multa, si o mai si trecut testul de stres si o rezistat 6-7 ore cu Haotik in masina pana la Iasi. Are un pariu greu de castigat cu blogosfera, si unu din motivele pentru care sunt in campania BCR este ca sa il ajut sa castige acest pariu.

Si cred ca mai sunt cativa dar is prea obosit acuma ca sa mai stau sa ma gandesc pe cine am uitat. Ideea e ca dincolo de bloguri, arogante si ceea ce vedem noi de la distanta, sunt oamenii din spatele blogurilor, oameni cu zile bune, cu zile proaste, oameni care se distreaza impreuna, sharuiesc aceasi pasiune, si carora nu le pasa de hateri.