Summer Tweet Meet – 27-29 Mai 2011

Titlu alternativ: Tragi-comedie 2.0 in patru acte, cu final neasteptat

Scurta introducere

Ca scena de lucru pentru aceasta frumoasa piesa 2.0, se da orasul Brasov si un mic colt al orasului Sacele, unde personajele noastre principale au trait o aventura 2.0 demna de mentionat in operele shakespeariene. Personajul principal al operei noastre reuseste sa adune in jurul lui, pe rand, din mai multe colturi ale tarii, cateva alte personaje demne si ele de o opera cu adevarat desavarsita. Astfel vineri, undeva pe la 18 trecute fix, in jurul personajului principal incep sa se adune celelalte personaje ale operei.

Dana, zisa si axioma bloggerilor (sau a blogurilor), venita tocmai de la Ploiesti intr-o zi aglomerata si reusind sa se strecoare la volanul unei furii albastre turbo cu succes, reuseste sa il aduca intreg pe personajul nostru principal in timp de numai cateva ore. Tot in jurul orei 18.00 trecute fix apare in zona, venit de la Bucuresti cu trenul, un fel de Sherlock Holmes plin de umor, mostenitorul calului lui Alexandru Cel Mare, Serban. Nu in cele din urma, apare si povestitorul, adica eu, calare pe un alt cal, negru si mult mai nervos decat intreaga armata a lui Alexandru cel Mare. In jurul personajului principal, un robot venit din viitor in epoca shakespeariana, Kriogen, incepeau incet-incet sa se adune personajele intregii aventuri.

ACTUL 1: Initierea

Pentru ca orice aventura se face cu stomacul plin, micul nostru grup omogen se indreapta repede spre piata centrala din Brasov, pentru a se pregati cum trebuie, cu bere si cu pizza, pentru aventura ce statea pe cale sa inceapa. Astfel am gasit o terasa cu priveliste minunata spre piata centrala si, in timp ce savuram o bere linistit, numa-numa ce or trecut numai fustite scurte prin fatza terasei. Dupa ce s-a terminat berea, parca si fustele erau mult mai lungi, sau se transformasera in blugi, pana si soarele statea sa apuna. Domnisoara de la bar… repede 2 beri aici la baiatul, ca ceva nu e bine.

Si, ca o ultima pregatire a actelor de vitejie ce urmau sa aiba loc in urmatoarea zi, ne-am gandit sa trecem pe la gara si sa luam de acolo pe @unaoarecare pentru a face o echipa completa. Astfel pe la orele 22 fix, de la Cluj, sosea cu trenul Ioana. A urmat putin biliard la pensiune si somn pentru a avea destula energie a doua zi.

ACTUL 2: Extinderea

Precum Alexandru cel Mare, si noi, cele 5 personaje principale am considerat ca in aventura noastra 2.0 avem nevoie de o „armata” mai mare. Asa ca am decis ca trebuie neaparat sa ajungem la adunarea secreta a cavalerilor din Brasov. Acestia se intalneau in secret, cu usile inchise, undeva intr-o sala mica a unei firme de imobiliare folosita drept acoperire pentru activitatile lor blogoristice.

La intrare am fost intrebati de parola de chiar celebrul hater anonim dar cum aveam pe mine tricoul cu „Eu imi iubesc haterii” era clar ca suntem de-ai lor si ne-au lasat sa trecem si fara parola. Astfel ne-am intalnit la adunarea secreta cu Bloghita si prea frumoasa lui (taiat dupa ce dormit o noapte pe presh) Nicoleta, cu conducatorul lor Manuel Cheta, si restul cavalerilor online Radu Balan, Ionut Tudorel, Cristian Dinu si alti cavaleri 2.0. Mai erau parca si doua fete la un moment dat, dar cred ca erau venite sa spioneze pentru ca au disparut rapid dupa intalnire si nu am apucat sa aflu cine erau.

In principiu discutiile care s-au purtat la intrunire tin de conduita comunicatelor de presa si de o chemare la o alta lupta 2.0 pe transalpina, o sosea ce folosea altadata ca drum comercial si legatura, pentru imperiul roman, cu nordul tarii. Am inteles ca au cativa aliati puternici in aceasta lupta cu muntele, precum Brain Host, Petrom si Timisoreana.

ACTUL 3: La un pas de moarte

Dupa ce s-au stabilit planurile secrete pentru urmatoarele batalii 2.0 am decis sa ne continuam aventura intr-o tabara de antrenament special amenajata pentru cei pentru care cred ca o minte sanatoasa se afla intr-un corp sanatos. Astfel am ales ca loc de antrenament pentru bataliile 2.0 care vor urma, Parcul Aventura, un fel de Eden al Brasovului, in care am gasit chiar si o Eva. Despre Eva insa o sa va vorbesc putin mai tarziu.

Dupa o tura scurta pe un traseu albastru, membrii cetei de cavaleri din Prahova impreuna cu alti luptatori de seama din Brasov si Cluj am decis ca asa se cade vitejeste sa alegem traseul negru, si ca nu se poate altcumva pentru niste conducatori de oaste ca noi sa alegem traseele mai usoare. Astfel unii si-au continuat in liniste antrenamentul, in timp ce cativa temerari au ales traseul negru. Ioana care parea clar pregatita pentru un asemenea traseu, Haotik caruia nu ii dadea nimeni sanse de supravietuire, si eroul nostru principal, Kriogen care spera sa ne dovedeasca pe toti. Dupa ce am parcurs o mare parte din traseu, cred ca mai erau 1 sau doua probe de trecut, Ioana si cu mine ne-am blocat la o tiroliana care trebuia urcata prin forta bratelor. Eu, capos ca intotdeauna, am refuzat manusile, astfel din cauza efortului si a transpiratiei palmelor m-am trezit ca pur si simplu imi aluneca mainile pe cablu. Oricum nici cu manusi nu cred ca as fi reusit. Ioana a avut si ea vreo 3 incercari, dupa care s-a lasat pagubasa.

Kriogen insa ramasese undeva la 2 probe in urma prins in cablurile unei curse infernale pe care eu o trecusem folosindu-mi inteligenta si nu forta muschilor. Zacea acolo intr-un fel de leagan si nu reusea sa mai scoata multe cuvinte. Astfel a aparut in viata lui Eva, frumoasa salvatoare, care a urcat in cateva secunde pe o tiroliana drept la proba cu pricina si in alte cateva secunde era langa el salvandu-i viata. Cand am vazut cam cum stateau lucrurile cu salvarea, mai ca am mai fi facut o data traseul negru, doar doar am fi fost si noi salvati de catre Eva.

ACTUL 4: Petrecerea de final

In plina fericire ca eroul nostru inca traieste, desi nu am putut sa o luam si pe Eva cu noi, am decis ca trebuie sarbatorit 2.0 cum se cuvine, adica cu bere, astfel seara ne-am reintalnit pentru o runda finala de discutii si planuri de atac ale ultimilor supravietuitori 1.0 din online si offline. Dupa cateva beri Timisoreana si Heineken, ne-am retras la citadelele noastre, pregandindu-ne pentru drumul final de a doua zi.

A doua zi, am incalecat pe o sa (sub care se ascund vreo 180 de cai putere) si v-am spus povestea asa, mai 2.0, dar sunt sigur ca veti gasi legende inspirate din realitate si pe blogurile celorlalti participanti in zilele urmatoare. Probabil vom avea si poze care sa sustina gramele de adevar din povestirea de mai sus, in curand. Deocamdata am pus doar una, cea cu Kriogen salvat de Eva, pentru ca am eu impresia ca va avea mare cautare poza respectiva.