Sunt diferit, gandesc diferit

 Stiu, toti suntem diferiti, dar de cele mai multe ori exista un set de reguli pe care il agream cu totii si din care cu greu mai iesim. Si cand spun asta, ma refer la chestii generale de viata, de genul: trebuie sa te casatoresti, sa-ti iei o casa, o masina, sa faci copii, sa ai un job bun.

Va suna cunoscut toate cele de mai sus? Pentru ca eu ma izbesc mereu de ziduri si par nebun atunci cand le explic oamenilor ca eu vreau cu totul alte lucruri de la viata mea. Cel mai tare ma amuza cand zic „trebuie neaparat sa faci si tu un copil, trebuie neaparat sa faci asta sau ailalta”.

A avea sau nu job

Cand le vorbesc oamenilor despre visele mele si le spun ca eu imi doresc sa pot renunta la job, de cele mai multe ori reactiile sunt de-a dreptul amuzante: „Esti nebun, toata lumea viseaza sa lucreze intr-o corporatie, sa aiba un job bun si tu vrei sa scapi de el?”. Si apoi trebuie sa stai sa le explici ca tu iti doresti alte lucruri de la viata si ca vrei mai mult de 2 vacante pe an, ca nu banii sau siguranta zilei de maine sunt cele mai importante lucruri pentru tine. Se uita ciudat si merg mai departe, la fel si eu. Ma amuza ca toata lumea rade de corporatisti si zic ca e naspa sa ai job intr-o corporatie, dar de fapt toata lumea isi doreste un astfel de job.

O erata pentru colegii care ma citesc: Imi place ceea ce fac la munca, doar ca visul meu e sa calatoresc mult, foarte mult, daca mi-as putea face treaba dintr-o camera de hotel din orice colt al lumii, nu as vrea sa renunt la job niciodata. Momentan nu am ganduri de demisie, nici de plecat in alta companie, dar pe termen lung visez la o calatorie in jurul lumii de 10 ani; daca reusesc sa fac visul acesta posibil, atunci o sa plec.

A lucra in timpul vacantelor

Cei mai multi vor sa nu auda de telefon, internet sau posibilitatea de a fi deranjati in timpul vacantelor. Intr-un fel ii inteleg, au parte de vacanta 3-4 saptamani pe an si e normal ca vor sa se bucure de vacanta. Dar eu imi dau seama ca nu voi putea sta in vacante fara sa si muncesc si asta pentru ca nu ma streseaza nimeni, munca mea in timpul vacantelor imi aduce bani, ceea ce inseamna zile in plus de vacanta si in afara de asta, imi place ceea ce fac, deci nu e niciun stres sa fac lucrurile care imi plac.

Altele

Mama ma bate la cap sa fac un copil si nu e singura care ma bate la cap cu asta. Stiu, traiesc degeaba pe Pamant daca nu fac unul. Altii imi spun ca Loganul meu prapadit trebuie inlocuit cu o masina noua si credeti-ma, la un moment dat, un prieten a stat 4 ore pe capul meu sa-mi explice si sa ma convinga sa o vand si sa-mi iau alta mai noua, mai desteapta, mai frumoasa.

Oamenii respectivi sunt bineintentionati, nu imi vor raul si nu se cred mai destepti decat mine, doar ca mostenesc o parte din regulile societatii care mie nu-mi folosesc la nimic. De multe ori ma intristez cand ii vad atat de legati de niste reguli care pe mine sigur nu m-ar face fericit, le cer sa fie open-minded si singura mea dorinta e sa fiu cat mai deschis la minte (na, ca am zis-o si pe romaneste) si sa am cat mai putine limite. Sa pot face tot ceea ce imi trece prin cap, liber de prejudecati si de limite. Si stati linistiti, ca am si eu destule limite din pacate, dar ma lupt din greu sa le dobor.

Presupun ca si voi va loviti zi de zi de reguli fara logica ale societatii in care traim. Reguli nescrise, dar adanc inradacinate in constiinta colectiva. Va astept sa le comentam impreuna mai jos, in sectiunea de comentarii a blogului.