Viata e frumoasa

 Spun asta destul de des, unor oameni care cred ca in jurul lor se intampla numai lucruri nasoale. De multe ori e greu sa le demonstrezi ca nu au dreptate, mai ales ca nu ai trait si experimentat in locul lor. Si uneori stau si ma gandesc ca, daca as fi in locul lor, probabil nici nu as mai spune asta.

Desi sunt un optimist convins, uneori si mie mi se mai ineaca corabiile. Mi-am dat seama ca, de cele mai multe ori viata, si lumea din jurul nostru este mai mult o reflectie a propriilor noastre ganduri. Daca suntem suparati, atunci o sa vedem in jurul nostru doar lucruri urate; daca suntem fericiti, atunci o sa vedem viata in roz. Stiu, o sa spuneti ca nu este asa, dar tot ce trebuie sa faceti sunt doar niste schimbari in modul vostru de a gandi, pentru a vedea astfel lucrurile.

Omul din mall

Nu-s un fan al mall-urilor si nici al cumparaturilor. Dar, din cand in cand trebuie sa-mi fac fericita si jumatatea si merg (mai mult cu gandul la jucariile de la Diverta sau la vreun film bun la Samsung iMAX). Cand e vorba de magazinele de haine, fug ca de diavol. Asa ca stau pe banca si ma uit la oameni.

Da, ma uit la zecile si sutele de oameni de toate culorile care trec pe langa mine. O doamna eleganta la 50 de ani trece pe langa mine,  cu siguranta a fost frumoasa in tinerete. Si parfumul cu care s-a dat miroase bine. Urmeaza un negricios in maieu si cu lant de aur, are de mana un copil pe care il trage dupa el,  copilul zambeste si ii cere o inghetata, zambeste si negriciosul si se indreapta spre toneta cu inghetata. Nu-mi plac copiii, dar zambetul acestuia parca mi-a adus buna dispozitie in suflet. Urmeaza doua pustoaice de liceu imbracate viu colorat. Se inghiontesc, rad, sunt pline de viata. Dupa ele, un domn distins, cu palarie, pare un om de afaceri retras la pensie, e calm, merge incet, gandindu-se parca la fiecare pas pe care il face.

Dupa acestia, alti oameni, cu haine colorate, cu coafuri diverse, cu ganduri diverse. Si sunt frumosi.

Toti trec pe langa mine. Unii grabiti, altii in plimbare. Unii au uitat sa zambeasca, altii se uita cercetatori la mine. Le zambesc si imi spun din nou in gand: sunt frumosi. Toata nebunia aia de oameni diferiti si haine diferite si comportamente diferite…. ii  fac frumosi.

Dupa ce i-am privit pe toti, am inteles din nou acelasi lucru pe care il stiam dintotdeauna, dar pe care e bine sa mi-l reamintesc din cand in cand: Viata e frumoasa!