10 ani de blogging

Posted by

Pe 10 mai 2007 prindeam curaj si primele mele vorbe ajungeau pe internet prin intermediul acestui blog. La momentul respectiv nu aveam nici cea mai mica idee ce va insemna aceasta calatorie in online si offline, ce beneficii sau ce satisfactii imi va aduce, nu aveam habar nici cate lucruri voi invata pe parcurs, sau ce oameni minunati voi intalni si nici despre esecurile de care voi avea parte. Nu aveam habar de nimic, stiam doar ca imi place sa scriu, ca imi place sa ma fac auzit si blogul parea modul cel mai potrivit ca sa fac asta.

Nu aveam nici cea mai mica idee despre faptul ca blogul acesta ma va face sa rad, sa plang, sa ma enervez, sa ma cert, sa zambesc sau sa ma bucur atunci cand oameni importanti din online ma vor lauda sau vor sterge cu mine pe jos, dupa caz. Nu aveam idee nici despre volumul de munca impresionant, necesar pentru a avea un blog de succes. De fapt, cred ca vreme de multi ani nu a fost munca, a fost joaca, o joaca frumoasa, cu multe satisfactii.

Privind in urma si vazand cate lucruri faine mi s-au intamplat datorita blogului, as putea spune ca 10 mai 2007 a fost ziua cand am luat una din cele mai bune decizii din viata mea, m-au dus pe un drum pe care poate nu as fi visat niciodata sa merg. Un drum fascinant si provocator, un drum pe care as dori si voi sa-l incercati, ca merita.

 

Momente importante din istoria blogului

La inceputurile blogging-ului, cred ca cel mai important moment a fost cel in care am castigat titlul de blogger oficial la Snow Explosion, un concurs care avea sa schimbe cumva traiectoria blogului. Atunci am inceput sa iau blogul mai in serios si sa intrevad cumva oportunitatile pe care ti le poate oferi un blog. Al doilea lucru pe care l-am analizat si constientizat atunci a fost motivul pentru care am castigat, un secret pe care nu cred ca l-am impartasit niciodata pe blog in cei 10 ani. Intelegand de ce am castigat acel concurs, am inteles ce trebuie sa fac pe viitor si, cativa ani mai tarziu, acest lucru m-a ajutat in castigarea a tot felul de premii la concursuri adresate bloggerilor. Uneori am fost blamat ca ma cunosc cu membrii juriului, alteori acuzat ca totul este aranjat. Pot sa va spun ca nu a existat niciodata un singur concurs la care sa am macar eu certitudinea 100% ca voi castiga. Exista doar speranta, asteptarea si satisfactia atunci cand cel castigator eram eu.

Un alt moment important a fost cel in care am inceput sa lucrez cu agentii mari; de fapt odata ce am inteles cat de cat cum merg lucrurile, am inceput sa muncesc si mai mult la blog, ca acesta sa creasca si sa ajunga la nivelul la care sa fiu bagat in seama de agentii de renume si astfel sa fiu in campanii alaturi de profesionisti si oameni cu experienta, de la care aveam ce invata. Cred totusi ca odata cu asta, daca priveai atent la comportamentul meu de atunci, se intrezarea cumva un moment de declin si acesta a si venit la un moment dat.

De asemenea, nu pot sa uit nici momentul in care mi-am vandut visul la un concurs care avea sa-mi aduca cel mai important premiu obtinut de mine vreodata si ,alaturi de titlul de „Calatorul legendar din Social Media„, urma sa am parte de o experienta unica in viata, de care nu multi oameni au parte. Nu cred ca-s prea multi oameni care sa primeasca o saptamana de training spatial, oarecum pregatindu-ma pentru momentul cand am sa ies in spatiul cosmic. Simt eu, ca intr-un fel o sa vina si acel moment.

Nu am sa uit nici de momentele mai putin placute, de ziua in care eram hotarat sa inchid blogul si sa nu ma mai intorc niciodata la scris, ziua in care uram tot ceea ce construisem pana atunci si in care nu vroiam sa mai aud de blog. Dar pe principiul sa nu spui niciodata niciodata, iata ca blogul, cumva, trecand prin cateva transformari, a revenit la viata. Si creste din nou, asa ca poate astazi ar trebui sa va fac o promisiune. I will rise again.

 

Ce am invatat in acesti 10 ani

Atat de multe, incat mi-ar fi greu sa le enumar pe blog; am invatat sa scriu mai bine, sa comunic mai bine, sa ma exprim mai bine. Am invatat ca viata iti poate aduce multe surprize, atat placute, cat si neplacute. Am invatat ca oricat de bun ai fi, exista cineva mai bun decat tine, de la care poti invata lucruri noi si ca, la randul tau, poti ajuta pe altii sa se dezvolte si sa creasca. Am invatat ca blogul poate fi un instrument puternic pentru a construi lucruri, dar si pentru a darama. Ca te poate duce in sus si in jos asemenea unui rollercoaster si ca atunci cand crezi ca detii controlul, social media iti poate demonstra intr-o clipa ca de fapt nu detii nimic.

 

Cateva statistici

4045 de articole scrise in 10 ani. Daca facem o scurta socoteala, vedem ca am scris mai bine de un articol pe zi. Peste 11.000 de comentarii; sincer va spun ca nici nu stiu cum sa interpretez aceasta cifra, stiu doar ca am avut parte de o comunitate mare si frumoasa de cititori si stiu ca o parte din ei inca imi urmaresc scrierile de pe blog. Din pacate, datorita transformarilor de brand care au avut loc, nu am date in Analytics decat din 2014, asa ca nu pot sa vorbesc decat despre datele pe ultimii 3 ani: peste 150.000 de utilizatori, 200.000 de sesiuni si 300.000 de afisari.

 

La final

Vreau sa le multumesc tuturor celor care de-a lungul timpului mi-au fost alaturi, care mi-au comentat pe blog, care dau din cand in cand un share sau un like la articolele pe care le postez. Sa speram ca viitorii 10 ani vor fi la fel de interesanti si provocatori, sa imi aduca la fel de multe satisfactii si, de ce nu, mi-as dori uneori ca blogul meu sa capete din nou stralucirea pe care o avea altadata. Sper sa va placa in continuare subiectele pe care le tratez si lucrurile despre care scriu pe blog. Va multumesc!

14 comments

    1. Ma pregatesc, ma pregatesc, dar ma misc mai greu din cauza altora.

  1. Best of all in continuare!!! si un sfat din greselile pe care le-am facut eu: Nu te intoarce in lumea corporate (ca si angajat) no matter what.

    1. Oare cine m-a sunat primul acum aproape 3 ani, la o zi dupa ce mi-am dat demisia sa-mi spuna ca fac o mare greseala si ca nu trebuia sa-mi dau demisia, ca e greu si ca… Oare cine? 😀

Comments are closed.