dec. 5

11 ani

nanotel A mai trecut un an. Un an plin de lucruri bune, in care am muncit extraordinar de mult, dar in care m-am si plimbat prin cateva tari ale Europei. Un an in care mi-a lipsit vacanta la schi, dar in care am avut parte de multe alte vacante si beneficii. Un an in care am numarat fiecare banut adus de firma si am socotit fiecare cheltuiala avuta.

A venit momentul in care sa ma intreb ce fac mai departe. Momentul in care pot decide ca am esuat si sa aleg cu totul alta directie, sau momentul in care decid sa merg mai departe. Momentul in care sa-mi pun multe intrebari si sa caut sa pun pe hartie si multe raspunsuri.

Nu stiu cu ce sa incep. Cu cifrele. Nu-s foarte bune. Carcotasilor care abia asteapta sa imi explice cum e treaba cu antreprenoriatul si cum eu nu am nicio treaba cu chestia asta, am sa le spun ca profitul pe anul acesta este zero. Sau pe acolo. Mai sunt cateva milioane in firma care sa asigure colaboratorii, contabila, taxele la stat pe luna decembrie, ceva facturi.

Planul initial era de a avea 3000 de euro in contul firmei, chiar mai mult de 3000 de euro, pentru a avea asigurate cheltuielile pe urmatoarele 6 luni, iar dupa ce am vazut ca nu pot sa ajung la sumele respective, facusem o ajustare in care vroiam sa am ceva maruntis pentru cheltuieli curente si un buget de back-up (daca ii putem spune asa) de 1000 de euro. Lucru care era foarte realizabil daca nu luam anumite decizii, riscante ati putea spune voi, dar care am crezut eu ca sunt benefice pe termen lung.

Planul de a avea 1000 de euro azi in conturi era foarte realizabil pana acum cateva luni, cand am decis sa investesc o parte din bani in campaniile AdWords. Am facut o socoteala asa din ochi si undeva la 700-900$ s-au dus in campaniile AdWords. Bani care ar fi putut pana la urma sa-mi ramana in buzunar. De asemenea, au mai existat si niste donatii de-a lungul anului care au fost tot din bugetul firmei.

Cifra de afaceri pe 2013 am socotit-o undeva la 6200 de euro, dar chiar si daca am facut toate socotelile corect, tot nu se potriveste 100% cu realitatea. Important e ca si cheltuielile sunt tot prin jurul acestei sume, de unde am putut estima profitul pe zero, profit despre care va vorbeam mai sus.

Probabil ca va intrebati daca a meritat atata efort daca profitul este zero, asa ca am sa pun mai jos cateva din lucrurile cu care am ramas.

In primul rand, am reusit sa ajut niste oameni, suma banilor donati anul acesta a depasit 1200 de lei. Ma uitam prin excel-uri si am vazut cateva donatii de care chiar uitasem.

In al doilea rand, achizitiile au constat in:

O camera GoPro Hero 3 de 1700 de lei + Accesorii la ea de 450 de lei.

Cu sedintele de coaching care au costat si ele peste 1500 de lei anul acesta si care s-au platit tot din banii firmei.

Cu telefonul Samsung Note 3 pe care am dat 3100 de lei.

Cu seturile SCX Digital , 1538 lei + 915 lei, adica 2453 lei.

Cu alte cateva chestii de genul joypad-uri de vreo 30 de lei, plus alte diverse nimicuri pe care nu stau sa le socotesc acuma, cutii de plastic, birotica in general.

O socoteala asa in mare imi arata ca mi-am permis anul acesta jucarii si gadgeturi in valoare de 9200 de lei, adica 2000 de euro. Nu am socotit si cei peste 1200 lei care au constat in donatii. Nu am socotit nici fapul ca, desi sunt bani putini, probabil contabila pune o paine pe masa din banii aia, sau colaboratorii din diverse proiecte.

Va intreb pe voi daca merita un 2000 de euro pe an. Sa zicem ca daca scot majoritatea bugetelor de marketing (desi am invatat multe lucruri si de acolo) ar putea fi 3000+ euro pe an.

Voi ati munci in multe weekend-uri si in fiecare seara cate 2-3 ore pentru 2000-3000 de euro pe an? Am esuat sau nu? Am sa va las pe voi sa dati raspunsul.

Ce se va intampla mai departe? Nu stiu. Mi-e greu sa renunt, m-am si invatat asa, e ora 23:05 si eu probabil voi mai avea de scris/corectat inca 20-30 de minute la articolul acesta, chiar daca se va publica maine dimineata. E greu sa ma gandesc ca vin de la munca si sunt relaxat si nu am nimic de facut, trebuie sa existe stresul asta, ca nu am pregatit articolul pentru maine, ca trebuie sa verific ce au facut colaboratorii, ca trebuie sa ma gandesc de unde mai pot aduce niste venituri in firma si sa fiu creativ si inventiv si sa ma zbat.

Puteti voi oare intelege ca pentru mine o viata linistita in care sa nu incerc sa rezolv probleme si sa gasesc solutii la tot felul de chestii ar fi un cosmar ? Ca pentru mine asta inseamna antreprenoriatul, rezolvarea unor probleme asemenea unui matematician. Ca probabil daca as renunta la antreprenoriat, seara m-as apuca sa rezolv probleme matematice, chestii legate de numere cardinale, chestii legate de aleph zero si altele de genul acesta.

Nu pot sa vin acasa, sa dau drumul la tv si sa stau doua ore ca dobitocul in fata lui, dupa care sa ma culc. Nu pot sa ma bucur de doua concedii pe an sau trei si in rest viata mea sa se desfasoare intre job, tren, privit la televizor si somn. Pur si simplu nu pot sa renunt, pentru ca eu gandesc diferit.

  1. Omule, ai inceput sa scrii foarte bine. Ai argumente, detalii, rabdare.

  2. Multumesc.

  3. parerea mea este ca daca ai fi investit in tine ca programator si ai fi ajuns la un alt nivel, ai fi avut acum un profit muult mai mare din programare decat visezi tu sa ai in urmatorii 5 ani din blogging. si stiu ce vorbesc

  4. gandeste-te la alea 8 ore pe care le petreci la munca. Fix atata timp investeste si un coleg de-al tau, dar el poate castiga de 2-3 ori mai mult

  5. Ai foarte mare dreptate Ionut, doar ca de obicei fac ce-mi place. Asta nu inseamna ca nu-mi place programarea doar ca imi place mai mult bloggingul.

  6. Eu cred ca mai ai si alte pasiuni, mult mai mari decat bloggingul. Daca ai avea bani, ti-ai dedica mai mult timp celorlalte pasiuni. Parerea mea

  7. Am sa ma gandesc la asta.

  8. Inca una si ma opresc: Ce mi se pare ciudat la antreprenoriat este ca sunt facute publice numai povestiel de succes, mai ales alea rasunatoare si atunci multi sunt tentati sa urmeze calea asta. Problema e ca nimeni nu scrie despre visatorii care si-au pierdut jobul, familia poate, sanatatea in demersurile lor „antreprenoriale”. Povestile lor nu sunt interesante pentru presa. Ei raman anonimi si muti, dar sunt multi, muult mai multi decat cei cu succes.

  9. Si tu crezi ca e vreun antreprenor care nu stie asta? Eu ma indoiesc. Toata lumea stie ca 90% din firmele deschise prima oara mor in primul an. Probabil rata de succes e de 1-2%. Dar eu nu am nici o problema cu asta.

  10. Haaaa. te bat…. ma tot intrbam cine e Ionut asta de zice ca ma citeste de la inceputul vremurilor si tot are ceva cu mine. Zau daca nu cobor la tine zilele astea :))

  11. Simplu fapt ca faci cu placere munca asta cred ca face sa merite efortul. Daca mai ies si bani cu atat mai bine.

    Cat despre sume, intotdeauna este loc de progres.

  12. Eu te admir pentru determinare si pentru ca faci ce vrei, nu ce se asteapta ceilalti de la tine. Sumele nu sunt mari, intr-adevar ai putea probabil castiga mai mult din programare, dar fuck it … tot ce conteaza e sa fii sanatos si fericit. Am adaugat mai tarziu partea cu „sanatos”: La primul meu job, seful avea o vorba „noi sa fim sanatosi”. Imi venea sa ii dau cu ceva in cap cand o auzeam, pe mine ma interesau banii, lasa prostiile. Se pare ca, cu trecerea timpului apreciez vorba asta din ce in ce mai mult. Si nu sunt batran(33).

  13. Multumesc Florin.

  14. Oricum, nu ai scris in articolul asta de progres, un lucru care se observa in ultima vreme aici, pe blogul tau.

  15. Pai daca se vede, ce rost mai avea sa scriu de el. Depinde ce numesti progres, e clar ca blogul a crescut, comunitatea a crescut, dar probabil la final conteaza doar banii cu care ramai.

Comentariile sunt inchise.