Posted by Daca cumva crezi ca cel mai tare drum pe care l-ai vazut vreodata e Transfagarasanul, tin sa iti spun ca inca nu ai vazut nimic. Am ales din nou sa lasam deoparte autostrada si sa ne aventuram pe drumurile Elvetiei de data aceasta. Si bine am facut. Drumul care urca prin Alpi e greu de descris in cuvinte; si cand crezi ca totul s-a terminat si ca ai vazut tot ce se putea vedea pentru ca urmeaza sa cobori, urmeaza inca un munte si inca un drum care urca pe crestele lui.
Pe drum – doar masini scumpe, decapotabile si care pareau sa urce drumul cu mare lejeritate. Am incins ambreiajul la urcare si discurile la coborare, chiar si cu pauze, dar drumul a meritat din plin. Am facut numeroase opriri ca sa facem poze, fara sa ne mai pese faptul ca o sa ajungem pe noapte la Berna. Daca stiti ca treceti prin zona, luati-va o zi intreaga pentru a va bucura de tot ce va ofera acesti munti.
Si, desi uitasem, la un moment dat s-a aratat si Marmota pe cateva stanci, chiar in fata noastra. Am apucat sa fac o singura poza inainte de a se ascunde prin tunelurile adanci dintre stanci.Cred ca a fost prima oara cand am inceput sa inteleg oamenii care merg zile in sir pe trasee montane, cu cortul in spate, bucurandu-se de locuri unde masina sau tehnologia nu a patruns inca. Am inceput sa inteleg de ce o fosta colega era foarte incantata de calatoria pe care avea sa o faca pe Montblanc si care dura 7 zile doar pe trasee montane.
Spre seara, dar inca pe lumina, am ajuns in campingul Eichholz de langa Berna, unde aveau sa ne astepte alte surprize placute si noi aventuri.
