Iata ca am primit azi o provocare foarte interesanta de la Silva, sa ma arunc in negura vremurilor si sa incerc sa-mi aduc aminte de prima bere, de primele locatii unde beam bere, de… ehe ce vremuri, si parca se intamplau mai ieri. Desi imi aduc aminte cu multa precizie de clipa in care am atins pentru prima oara in viata claviatura unui calculator, desi imi aduc aminte cand am cumparat prima discheta de 7 inchi, incerc cu greu sa imi aduc aminte cand am baut prima bere. Pana la urma nu e decat un simplu exercitiu de memorie.
Stiti ca imi plac provocarile, asa ca, deja cu viteza luminii, sau a curentului electric, sute de sinapse se reaprind si se sting in cautarea informatiei. Bere, biliard, ore de romana la care trageam chiulul, iar bere, iar biliard; si totusi as vrea sa cobor mai jos in adancul creierului meu, cautare dupa prima bere.
E o poiana, in spate sa vad intr-un peisaj minunat muntii, sunt la o cabana impreuna cu parintii mei si cu niste prieteni de familie. Sunt 3 familii, dar doar ai mei au venit cu copilandrul dupa ei. Am promis ca de data aceasta o sa fiu cuminte. Explorez curios imprejurimile, ai mei pregatesc masa, au si bere. Eu sunt facinat de pusca de vanatoare a prietenilor de familie. O pusca cu alice. Stau mereu pe langa doctor sa ma invete si pe mine cum se manuieste minunatia. La un moment dat, plictisit de tras dupa pasarele, imi lasa mie pusca sa ma joc cu ea si se retrage la umbra ca sa bea o bere. Bineinteles ca nu mi-a lasat alicele, dar invatasem cum se incarca. Trageai piedica, o indoiai, mai trageai de o chestie pe acolo si cam aia era, pus la ochi si pac-pac.
La un moment dat apare mama, eu fericit vreau sa ii arat ce am invatat, ma duc la ea si ii explic, uite asta se face asa, asta se face asa, tragi de asta, impingi piedica… si gata, e incarcata. O indrept spre ea si trag. Se aude un pacanit scurt si un moment mare de liniste. Dupa cateva secunde se aude o inspiratie puternica, intocmai ca atunci cand ai fost sub apa si iesi la suprafata si iei puternic o gura de aer. Incet, incet constientiza ca e inca vie si ca nu s-a intamplat nimic. Eu radeam.
Ne intoarcem la masa, mama nu mai avea saraca nici puterea sa mai povesteasca ultima prostie pe care tocmai o facusem. Eu eram in culmea fericirii (inconstiente). Mama, ce sperietura i-am tras. Dar nu aveam sa ma opresc aici. Am zis ca vreau si eu bere, pana sa apuce cineva sa-mi explice ca sunt mic si nu am voie, deja dadusem pe gat paharul tatalui meu… bleah nu-mi place. Si am plecat sa ma joc in alta parte.
Despre cum am stricat in aceeasi zi si micro-hidrocentrala care alimenta cabana noastra si alte inca vreo cateva cabane, o sa va povestesc in alt articol. Deocamdata cam asta este amintirea despre prima mea bere.
Inainte in viitor.
Sunt deja mare acum, sunt la liceu, nu prea-mi place scoala si nici colegilor mei. Urmeaza ora de romana. Iar o sa vina „aia” si o sa ne puna sa cumparam prostia aia de almanah. Ultima oara cand i-am spus ca nu cumpar nimic, mi-a zis: „Cum adica nu vrei sa o cumperi? Tu nu vrei sa iei bacu’?” Decat sa ne certam cu „proasta”, mai bine mergem la un biliard si o bere. Ne strangem 10 colegi si plecam. Faceam asta cam in fiecare zi. Initial mergeam la „Maciuca”, dar mai nou ne-am mutat in alt bar, unde sunt mesele mai misto. Nu bem niciodata prea mult, o bere, maxim doua, dupa care bagam o guma de mestecat si revenim la ore. Ne simtim bine, ne distram, las’ ca mai e pana la anul cand dam bacul.
Seara ies pe bulevard cu alti prieteni, stam pana la 1-2 noaptea la terasa dupa bulevard si jucam wist, uneori beau bere, alteori beau Sprite. Am descoperit Sprite si-mi place, in plus cine bea Sprite e cool, asa se zice prin liceu.
Inainte in viitor.
Sunt la facultate, nu mai beau bere, am descoperit inca din liceu computerele, acum sunt bun, chiar foarte bun, sunt hacker. Hackerii nu beau bere, beau cola, urmeaza o era lunga si intunecata de cola. Multa cola.
Inainte in viitor.
Sunt blogger, intre timp mi-a crescut si burta, si ce mai burta, lumea zice ca e de la bere, dar eu nu am mai baut bere de ani de zile. La tot felul de intalniri, lumea se uita ciudat la mine cand vreau sa dau noroc cu cola, asa ca uneori mai mult de dragul socializarii mai iau si o bere. Ajung in Germania, beau raddler, imi place. Imi cumpar si acasa, ajung iar pe la diverse evenimente unde se bea bere si beau si eu la un loc cu ceilalti. Imi cumpar si acasa. Nu am devenit bautor inrait de bere, dar macar nu are atata zahar cat are cola, asa ca incercam sa schimbam, poate ne formam niste obiceiuri mai sanatoase.