aug. 22

Atunci cand pasiunea dispare, nu mai ramane nimic

Atunci cand pasiunea dispare, nu mai ramane nimic

Am avut multe pasiuni de-a lungul timpului; de fapt, daca ma intorc in perioada copilariei, as putea spune ca am avut o pasiune pentru orice, timp de 3 zile, dupa care treceam la urmatoarea pasiune. Cand am descoperit traforajul, am taiat orice era de lemn prin casa si se putea taia. Cand tatal meu mi-a construit primul aparat de pirogravat, timp de cateva zile un fum negru iesea de pe geamurile casei mele, timp in care am pus desene pe orice era de lemn si nu era dat cu lac deja. Am invatat sa crosetez, sa merg pe bicicleta, putina electronica, putin din fiecare.

Pana in clasa a VIII-a, nu reusisem sa gasesc ceva de care sa nu ma plictisesc dupa cateva zile, desi cred ca incercasem aproape toate meseriile din lume (cele care pot fi incercate de un copil, ca nu am avut niciodata vreo pasiune sa lucrez in constructii, la betoane sau altele de genul asta).

Atunci am descoperit computerul, sau mai bine zis un calculator, al carui procesor era de 1000 de ori mai slab decat al telefoanelor moderne din ziua de azi. Nu stiu de ce m-am indragostit de el la prima vedere, nu stiu de ce pasiunea pentru el nu a murit niciodata, ci doar s-a diversificat in anumite domenii in care el a devenit un simplu instrument.

De-a lungul anilor, am pus pasiune in tot ce faceam, multa pasiune, iar in unele domenii pasiunea era atat de mare, incat putea fi usor confundata cu o obsesie. Multi ani am parut obsedat de blogul meu, probabil si inainte de asta eram obsedat de forumul pe care il detineam, probabil inainte de asta, de multe alte proiecte in care m-am implicat trup si suflet.

Rand pe rand, lista de pasiuni a crescut, s-au adaugat numeroase hobby-uri, precum cresterea pestilor de acvariu, motocicleta si, nu in ultimul rand, snowboarding-ul. Imi place atat de mult sa stau pe munte si sa zbor pe intinderile albe cu placa de snowboard.

La un moment dat, datorita pasiunii pentru blogging, a trebuit sa fac anumite sacrificii. Si am renuntat incet, incet la alte hobby-uri si pasiuni. Apoi, intr-o buna zi, m-am trezit brusc ca pasiunea pentru blogging si mandria de a fi blogger au disparut brusc. Odata cu disparitia ei, am devenit destul de dezorientat si de plictisit.

Au urmat weekend-uri lungi in care ma uitam la televizor sau ma plimbam prin casa. A urmat apoi perioada in care am dezvoltat la BlogPoint si acela a fost un prim pas, destul de mic, in care am inceput sa fac ceva, nici nu conta ce faceam, important e ca faceam ceva.

BlogPoint.ro nu a fost facut pentru bani, campaniile derulate pe platforma au fost gratuite si clientii nu au platit nimic in plus, in afara de premiile pentru bloggeri. Pentru mine a fost important faptul ca am inceput sa fac ceva si sa ma scoata din starea in care eram.

In perioada campaniilor, am fost prea ocupat sa ma asigur ca ies bine si nu am avut timp sa ma plictisesc. Am mai facut si alte mici chestii, dar pana la urma s-au terminat si astea, si oarecum starea mea de plictiseala absoluta a revenit.

Am sarit cu coarda, in speranta ca reuseste sa ma scoata din zona de confort si sa imi readuca pofta de viata. Nu a avut efect. Sunt in continuare destul de plictisit.

Singurul lucru bun anul acesta este decizia luata la inceputul anului de a economisi o suma (importanta) de bani lunar. O decizie total nebuneasca, avand in vedere ca eu nu am economisit nici macar 100 de euro pe luna de-a lungul vietii. Ceva ce parea absolut imposibil. Si totusi am reusit sa ma tin de ea. Ca am stat nemancat, ca am tras din greu cu fiecare blog al meu si pentru fiecare cent pe care l-am putut obtine, e mai putin important, important este ca am reusit sa ma tin de planul stabilit la inceputul anului. E greu, mai ales ca planul respectiv este pe 7 ani, e si mai greu avand in vedere ca am de gand sa maresc suma incepand cu anul viitor.

Si este si mai greu, datorita faptului ca imi lipseste pasiunea de altadata. Din pasiune vine energia cu care poti schimba lumea si cu ajutorul energiei respective reusesti sa muncesti 20 de ore pe zi daca e nevoie, sa faci lucrurile sa mearga, sa simti ca traiesti si ca munca nu e doar munca, ci e ceva ce faci cu placere.

Cel mai sigur e faptul ca trebuie sa fac o schimbare majora in viata mea, desi nu am nici cea mai mica idee in ce consta aceasta schimbare. Cu cat stau mai mult prins in aceasta stare, cu atat ma simt mai inconfortabil. Nu am idee ce va urma. Momentan nu ma mai pasioneaza nimic sau, chiar daca sunt lucruri pe care vreau sa le fac, nu le simt cu aceeasi intensitate cu care probabil le-as fi simtit altadata.

Comentariile sunt inchise.