Posted by Nu stiu din ce ramasite ancenstrale mostenesc acest obicei, dar imi place sa salut soarele. Ma inveseleste, ma binedispune si ma face sa ma simt bine.
Pe vremuri cand ma duceam la munca la Teron, in fiecare dimineata ma bucuram de mangaierile lui pe drum, si ma simteam bine. Apoi cand stateam in gazda la un prieten, ma trezeam dimineata, ieseam pe balocon cu o cana de cola in mana si salutam respectos soarele.
Astazi in parc am simtit nevoia sa o fac din nou, si m-am simtit lafel de bine ca intodeauna. Natura proaspat inverzita, caldurica de la el, totul ma facut sa ma simt minunat. Sa simt ca traiesc si ca sunt viu. Nu stiu sa explic aceasta senzatie, dar e minunata. Te uiti in jurul tau si te bucuri ca esti AICI si ACUM. Nu mai conteaza daca se duc razboaie pe planeta, daca vre-un guvern secret ne coduce lumea sau daca pur si simplu e doar o realitate virtuala. Simti ca traiesti si te bucuri de fiecare picatura de viata din jurul tau.
Zilele astea a fost in nori pe la noi. Te bucuri de viata atunci cand iti merg toate bine, dar cand nimic nu se leaga nu stiu daca ai mai gandi asa…
Cu masina inca in reparati dupa un accident acum 3-4 saptamani, sculat la 6 fara 10 si la 6 iesit din casa, Gara Ploiesti Sud – Bucuresti, metrou, etc… nu pot sa zic ca sunt deloc in cele mai bune vremuri ale mele.
In rest oricat de multe cuvinte as spune, e greu de exprimat ce insemana perceptia la acel nivel.