Care e jobul perfect?

Posted by

Desi as putea discuta serios despre intrebarea din titlu, nu vreau sa fac asta. Din contra vreau sa pun o povestire haioasa despre un student, defapt o studenta, care munceste si un profesor din Cluj.

Povestea vine direct de la domnul profesor din Cluj deci e clar ca este autentica.

Vine la inceputul anului o studenta dragutica, blonduta, la mine si imi explica ca are servicii si nu poate intodeauna ajunge la cursurile mele. Bineinteles ca uneori suntem oameni si intelegemi greutatile prin care trec alti oameni asa ca i-am spus ca daca stie materia nu e o problema prezenta. Am inteles ca lucreaza pe la spital si am tras repede concluzia ca e sora medicala. In fond se stie ca toate surorile medicale sunt deosebit de dragute.

Azi a venit la examen, a obtinut o nota buna semn ca o duce si mintea dar am apucat sa mai discutam putin. Asa ca mi-a explicat ca ea lucreaza la morga. Moment in care am ramas masca. Iar ea a continuat, dar as vrea sa ma mut cu serviciul la Spitalul Y, ca acolo vin accidentele.

Am ramas mult timp pe ganduri. Am stat si m-am intrebat care e jobul perfect? Si de ce ai vrea sa te muti de la aia morti la uni aproape morti sau morti, faptul ca mai misca o fi mai intersant?

Bineinteles ca orice asemanare cu persoane din viata reala este pur intamplatoare. Si cred ca va dati seama ca e pur si simplu o poveste cu date total schimbate bazate totusi pe un fapt real.

4 comments

  1. Jobul perfect e acela pe care il faci din placere, care nu te face sa simti ca lucrezi cu adevarat, ci e un fel de hobby in care pui multa pasiune.

    Daca ea vroia sa se mute de la morga la spitalul Y, inseamna ca nu avea tocmai jobul perfect la momentul respectiv 🙂
    Poate era prea rece la morga ?

    Sa lucrezi cu morti e o responsabilitate mult mai mica … nu ai cum sa le gresesti „tratamentul” si sa ii mai omori o data 😛

    Concluzia e ca fata vroia mult mai multa responsabilitate 😀

    1. Hai mai, trebuia sa zambesti nu sa te gandesti la titlu. Dupa atatea articole arogante am zis sa va mai aduc si zambetul pe buze.

  2. Chiar am zambit! Dar intrebarile de la sfarsit m-au facut sa raspund. Fara sa vreau, jur!

  3. Am ras copios, dar asta pt ca am un fost coleg de liceu care-i foarte mandru de el pentru ca lucreaza ca voluntar la morga. Cum ar spune el: „nu-i nicio rusine sa faci bani din asta. Pana la urma, ajuti niste oameni putin mai tapeni sa se miste”.

    Referitor la intrebari: Ovidiu are dreptate, dar la un moment dat te plictisesti si de hobby-ul ala. Asa ca, cel mai bun job e ala care nu devine niciodata repetitiv, in care nu ai de a face cu prea multi oameni aroganti (asa ca tine) si care au impresia ca stiu tot (asa ca mine), unde simti ca nu poposesti degeaba si unde poti scrie articole pe blog din cand in cand fara sa te bata seful la cap.

Comments are closed.