feb. 10

Castigatorul concursului: Cum sa gasim timp pentru a citi?

Libris A venit momentul mult asteptat, cand vom afla care este castigatorul acestei editii a concursului desfasurat in parteneriat cu libraria online Libris. Un concurs care a fost greu de data asta; si, pentru a va mai relaxa, promit ca la concursul de saptamana viitoare, va voi da teme mai usoare de gandire. Mai ales ca s-ar putea cu putin noroc (inca astept confirmarea) sa va ofer inca un weekend la munte. Dar toate la timpul lor.

Intorcandu-ma la comentariile voastre, dintre care unele mi-au placut la nebunie (majoritatea), iar altele m-au facut sa ma intristez putin, vreau sa va spun ca am ales castigatorul cu inima si nu cu mintea (daca se poate spune asa) si, inainte sa va spun castigatorul, as vrea sa va povestesc o frantura din amintirile mele din copilarie. Nu e vorba despre prostiile pe care le faceam, nici despre cartile pe care le citeam pe vremea aceea, ci despre o familie.

casa_mansardaTatal meu avea (inca mai are de fapt) o verisoara foarte buna care era casatorita cu un doctor. O vreme au locuit in spatele pietei la Campina, apoi s-au mutat intr-o casa nationalizata undeva in zona mai verde a orasului. O casa boiereasca, cu camerele inalte si cu scari interioare care duceau la un pod plin cu jucarii.  Dar, in afara de acel pod cu obiecte vechi, mai era aranjata sus, la mansarda, o camera micuta cu un pat, deasupra caruia venea in unghi de 45 de grade acoperisul, cu o biblioteca micuta si cu un biroul pus in dreptul unei ferestre mici, care dadea catre arborele mare si batran aflat in spatele curtii. Se poate vedea si in poza mica ferestruica de la podul casei. Din pacate, Google maps nu ofera pentru Campina poze de claritate mai mare, dar copacul batran se pare ca inca mai supravietuieste vremurilor.

De obicei nu imi place sa stau departe de tehnologie, dar cred ca in camera aceea mi-ar placea sa stau ore in sir sa citesc carti, in liniste. Iar daca o sa imi fac vreodata o casa, mansarda respectiva, cu un colt de lumina si o mica biblioteca, va fi coltul meu de rai. Cred ca placerea de a scrie vine si din aceste amintiri. Imi aduc aminte ca odata visam sa scriu carti, ca incepusem la ceva, dar la fel ca multe alte lucruri incepute de mine de-a lungul vietii, au ramas doar incepute.

Asa ca acum, prin prisma celor expuse mai sus, cred ca intelegeti de ce am ales ca premiul sa mearga la Lucian, pentru ca in momentul in care a spus cuvantul pod (asociat cu placerea de a citi carti) mi-au revenit brusc in memorie amintirile, multe amintiri placute, din vremea copilariei.

  1. Ma bucur ca ti-am adus aminte de copilarie:)

  2. @Lucian felicitari
    Eu sunt foarte curios ce concurs o sa mai fie 🙂

Comentariile sunt inchise.