Posted by Nu stiu daca acest mod de clasificare a oamenilor se trage din faptul ca sunt un tip destul de egoist, sau daca pur si simplu asa mi-am reorganizat eu modul de a privi lucrurile in relatia cu ceilalti. Stiu doar ca intr-o zi am decis ca asta e cel mai bun si sanatos mod de a vedea lucrurile pentru mine. O astfel de organizare ma fereste de prejudecati si de judecati gresite ale oamenilor. Acum sa nu credeti ca nu judec uneori oamenii in mod eronat, cu totii o facem, doar ca incerc sa fac asta cat mai rar cu putinta.
In teorie e foarte frumos sa iti pese de toti oamenii din jurul tau si daca ai putea sa ii faci pe toti fericiti, sunt sigur ca ai face asta fara niciun fel de problema. In practica insa, sunt destul de multi copii care mor de foame in Africa sau prin razboaiele crude, duse in diverse colturi ale planetei. Si adevarul este ca nu prea ne pasa de acei oameni, nu ne gandim in mod cert zilnic la asta si constientizam ca ei exista doar in rarele momente cand un clip cu astfel de copii ajunge viral prin mediile online sau la tv.
Sistemul meu de a vedea lucrurile in relatiile cu ceilalti l-am organizat in cercuri. Iar pe aceste cercuri din jurul meu am pus oameni. Unii sunt asezati pe cercurile mai apropiate, altii pe cele mai indepartate. Cred ca in acest sistem as pune pe penultimul cerc toti oamenii care traiesc pe planeta si nu au fost incadrati in celelalte cercuri mai apropiate de mine, iar pe ultimul cerc probabil as pune ceva mai presus de binele oamenilor, binele universului, desi nu cred ca putem sa constientizam macar ce inseamna acest bine.
In sistemul meu ego-centric, pe primul loc sunt eu, consider ca daca eu sunt sanatos, fericit, am destui bani, atunci pot sa muncesc, sa fac lucruri, sa contribui la fericirea celorlalti. Apoi pe primul cerc si cel mai apropiat mie, sta sotia. Mai bine de jumatate din viata o traiesc si o impart alaturi de ea. Asadar, dupa mine, ea se afla pe primul cerc. Asta nu inseamna ca nu exista momente cand renunt la o bucatica din fericirea mea pentru fericirea ei. Nu sunt chiar asa de egoist, incat sa ma gandesc numai la mine.
Pe urmatorul cerc dupa Dana se afla tatal meu, adica dupa ce consum toata energia si banii disponibili pentru a avea grija de fericirea Danei, urmeaza pe lista tatal meu. Apoi incerc cercuri mai largi, pe care se afla prietenii mei apropiati si comunitatile din care fac parte.
De fapt, dincolo de cercurile personale, la un anumit nivel incepi sa te gandesti la comunitatile din care faci parte si sa le organizezi si pe astea in cercuri. Primul cerc de genul acesta este cel al vecinilor mei, daca ei au bani si o duc bine, avem bani sa vopsim casa scarii, sa facem locul in care locuim cat mai frumos si mai curat. Se extinde apoi la cartierul, la orasul si chiar si la tara in care traiesc. Daca toti din cercurile mele o duc bine, atunci fiti siguri ca si eu o sa o duc foarte bine. Aici, la treaba asta cu comunitatile, pare mai mult teorie, desi in Germania exista o lege prin care, daca donezi bani pentru un proiect, poti pune conditii ca angajatii implicati in acel proiect sa fie locuitori din aceeasi regiune cu firma care doneaza banii. Este o gandire sanatoasa, care la ei a fost si cumva legiferata.
Cand ma refer la cercurile comunitatii, includ aici si blogosfera (atat cea locala, cat si cea din Romania), dar si alte comunitati in care ma invart.