Comentarii la: Concurs: Aventura la munte

De: vlase marcel

vlase marcel — Sat, 22 Dec 2012 21:53:56 +0000

iubesc muntele skiul drumetiile mountain bike-ul traiesc din natura aer si apa

De: Raducanu Gabriel

Raducanu Gabriel — Sat, 22 Dec 2012 20:14:44 +0000

Nu pot sa uit prima intalnire cu snowboard-ul … A fost ca o fata inabordabila. Oricat imi dadeam silinta ma respingea. Prima data m-a respins cat de cat frumos cu doar o cazatura. A doua oara a fost nemiloasa … am avut aceiasi senzatie ca as fi dat o burta la piscina. Groaznic ! Au mai urmat cateva cazaturi de mai mare frumusetea care puteau amuza pana si un orb dar in cele din urme frumoasa a cedat. A devenit sportul meu preferat de iarna chiar daca si acum placa mai face pe nebuna … sau poate eu nu am skill de level mare. Dar imi place sa cred ca placa ma uraste … poate sunt prea mare :)).

Oricum … cat as invoca zeii zapezii pentru traficul de cacao chiar imi doresc sa ajung la munte cu prietena in vacanta asta si poate cu un pic de bunavointa din partea juriului imi face o surpriza. Iar prin zona aceea a Romaniei nu am fost niciodata.

Pentru sensibilizarea juriului o sa folosesc aceiasi replica ca atunci cand ma prinde controlul pe ratp/ratb … Sunt student, sunt sarac si nu am bani :))))) .

Numai bine si sarbatori fericite tuturor.

De: Stefan

Stefan — Sat, 22 Dec 2012 17:17:50 +0000

Imi place la nebunie sa merg pe munte si incerc sa ajung pe acolo cat mai des. Eram intr-o seara pe Lipscani cu niste prieteni la un vin fiert si pe la ora 2 ni se parea ca avem inca prea multa energie ca sa incheiem seara. Asa ca ne-am apucat sa scotocim in idei si sa vedem ce am putea sa facem.
Long story short: ne-am sunat toti prietenii care aveau masina si i-am convins sa mearga cu noi la munte. Ora 5 dimineata, Sinaia cota 1400, luna martie (deci mai era zapada). Vand puternic, coafura rezista. Am oprit pe drum la un brico si am cumparat 6 sanii si am facut concurs de viteza.
Punctul culminant a fost cand un amic s-a hotarat sa se dea cu sania tras de masina (eu eram la volan, cine altcineva). Einstein ar fi fost mandru de noi, aproape ca intrecusem viteza luminii pana jos in Sinaia.
Si evident in drum spre casa am bagat o ciorba defasole in paine ca doar nu e drum la munte daca nu se incheie cu o burta plina.

De: Zamfir Ramona-Dora

Zamfir Ramona-Dora — Sat, 22 Dec 2012 16:07:06 +0000

Nu prea am avut tangente cu muntele decat vara, la un moment dat devenise o traditie ca in luna august sa mergem la Balea Lac. Pana acum doua saptamani, cand am hotarat impreuna cu iubitul meu sa petrecem un weekend la Paltinis, doar noi doi. Imi facusem atatea iluzii, atatea planuri, fiind prima data cand vedeam muntele cu zapada, imi imaginam cum voi schia si vom face oameni de zapada,ingerasi si toate cele. Nimic din toate astea nu s-a intamplat. Am pornit cu stangul cand am observat, dupa ce am plecat de acasa, ca ne-am uitat costumele de schi. Deja o parte din planurile mele se dusesera pe apa sambetei. Ajunsi aproape de Sibiu am gresit de doua ori drumul, asa ca ne-am invartit in cerc pana am gasit intr-un final calea buna. Mai mergem noi ce mai merge…in fata coloana de masini ! Parca totul era impotriva noastra! Am stat la acea coada aproape 5 ore..eram un pachet de nervi, imi doream din tot sufletul sa ma intorc acasa, sa nu mai aud niciodata de mers la munte. Insa iubitul tot insista ca va fi o experienta frumoasa, cu toate peripetiile. Am ajuns intr-un final la pensiunea unde eram cazati, era deja seara..turmentata dupa drum,obosita si infrigurata, nu am vazut cei doi caini ciobanesti ai proprietarilor care au venit sa ne intampine. Asa ca imediat ce am coborat din masina, m-am trezit cu nasul in zapada si cu doua animale peste mine. Va imaginati ca in acel moment nu mai puteam de fericire. Camera in care am fost cazati era superba, avea semineu, era totul perfect, iar eu am cazut lata pana a doua zi la pranz. Cu foarte proaspete si binedispusa, abia asteptam sa vad imprejurimile, insa cand m-am dus la fereastra, era viscol in adevaratul sens al cuvantului.Abia vedeai casele din apropiere.Dezamagita,m-am pus pe plans. Apoi a urmat o surpriza de proportii. Iubitul mi-a spus sa il urmez jos, la parter, pentru ca vrea sa vad ceva. L-am ascultat si nu mi-a venit sa cred cand am vazut care era surpriza. Picnic pe covor, in fata semineului, vin fiert, muffins si un inel. In acea seara am fost ceruta in casatorie!!! Imi pare rau pentru ca nu am reusit sa fac ce mi-am propus, insa am fost foarte fericita pana la urma, la finalul celor doua zile! In ziua in care am plecat, totul revenise la normal, ba chiar aparuse soarele, era vreme perfecta pentru plimbari schiat..am zambit si am spus: mersi, nu-mi mai trebuie acum!

De: Mihaela Luca

Mihaela Luca — Fri, 21 Dec 2012 21:04:54 +0000

Aventura mea la munte este de rasu-plansu mai degraba. Am hotarat eu si cu prietenul meu sa mergem la Predeal de ziua indragostitilor. Desi eram coapta de racita, m-am inarmat cu medicamentele necesare si am plecat totusi sa nu stric planurile. M-am pregatit cu lumanari parfumate si tot tacamul. Ajunsi acolo, stiam eu ca prietenul meu de la acel moment e mai prieten cu alcoolul decat cu mine, dar nu ma gandeam ca va strica o asemenea ocazie. De la prima masa, s-a drojdit bine, cat sa nu mai iasa nici o fraza logica din gura lui si apoi, am inceput sa ne plimbam prin imprejurimi. Cum era zapada mare, damburi mari de zapada ridicata langa trotuare trebuia sa le cam escaladam ca sa trecem dintr-o parte in alta a drumului. Eu, obisnuita fiind cu muntele, m-am imbracat si incaltat ca de munte, cu bocanci si mi-era foarte usor sa escaladez nametii, pe cand prietenul meu, in cizmulite si pantalonasi la dunga, de parca venise la birou.
Eu urcam pe un damb de zapada si-l trageam de mana dupa mine, parca eram Pic si Poc. El era dama si eu domnul, se inversasera rolurile, numai ca lumea se uita lung la noi, cand vedea ca o femeie ajuta un barbat in putere sa treaca nametii. Imi venea si sa rad, dar imi venea sa ii dau un branci sa-l vad cu fata in zapada.
Seara, la asternut, pregatirile de rigoare. Eu cu lumanarile, atmosfera romantica, el cu stalinskaya. Si cand am terminat pregatirile, domnul a trecut in asternut, la sforait de se auzea in vecini. Cred ca a fost chiar fondul muzica pe care si-l doreau si vecinii de camera pentru seara indragostitilor. Cert este ca pt mine a ramas imprimata „muzica” lui si in minte si pe telefon. Asa ca mi-am petrecut noaptea uitandu-ma la un film, acompaniata fiind de sforaitul lui pe 7 voci.
Dupa acea seara, nici ca ne-am mai intalnit vreodata, despartirea s-a produs la telefon.
A doua zi, dimineata, pregateam bagajele sa plecam acasa…lumanarile mele parfumate intacte au intrat inapoi in bagaj si le pastrez si in ziua de azi pentru o ocazie speciala si mai ales pentru o persoana speciala pe care, zic eu ca am intalnit-o, de cateva luni.

De: vlad

vlad — Fri, 21 Dec 2012 10:19:41 +0000

buna. de ceva minute am trimis si eu o mica intamplare si se pare ca nu apare postata.sa o retrimit?
multumesc

De: vlad

vlad — Fri, 21 Dec 2012 09:34:44 +0000

Era iarna lui 2006, era frig si eram la munte.
Eram undeva in m.tii Tatra, la schi cu un grup de prieteni plecati din Baia Mare. Povestioara mea se intampla undeva la peste 2000 m, cand urc si eu pe telescaun sa fac o mansa mult asteptata. Pe parcursul urcarii, imi aduc aminte cum incepe sa ninga, frumos, cu fulgi mari insotiti de un vant slabut. Undeva chiar inainte sa cobor de pe instalatie, cu 3 sau 4 stalpi se schimba vremea… nisoare e mult mai marunta si mai deasa, vantul sufla tare, poate prea tare parca pentru o zi de ski. Sistemul de cablu incetineste, dar inca urcam. Dupa nici cateva secunde instalatia ,brusc, se opreste. Si stam, si stam si era frig… imi aduc aminte ca din cauza viscolului pantalonul de ski a inghetat, era cu o pojghita mica de gheata pe el, era frig. Cu alte cuvinte eram inghetat. Am fost blocati sus din cauza vitezei prea mari a vantului, iar sistemul de siguranta a instalatie si.a facut datoria, am stat in loc ceva. In cele din urma vremea isi revine, istalatia porneste si ne apropiem de punctul de coborare a telescaunului. Pieredut de peisaj,cred(sau parca cautam pe cineva drag pe partia de ski 😉 ) m.am miscat mai incet in momentul in care trebuia sa ma pregatesc de cobor de pe scaun. Si cum eram eu in lumea mea, inghetat nu alta, realizez eu la un moment dat ca trec de punctul in care trebuia sa cobor de pe telescaun. Si telescaunul isi vede de.ale lui, si ma indreptam spre punctul in care e roata mare, cea din capat, face rotatia intregii instalatii sa o readuca la baza. Si cum inaintez cu telescaunul, vad in fata mea un perete mare de zapada, nici o problema am zis, ca trec de el si dupa ma dau jos. Nici o problema pana aici. Dar nu am tinut cont ca am si schiurile in picioare…. si dau de perete, chiar intru bine cu schiurile in el, un schi decupleaza altul ba, iar la urmatorul soc scaunul se opreste…iar(sistemul de siguranta din nou isi face datoria).Dar de data asta eu eram sus si altii in locul meu 🙁 Nu puteam sa ma misc nici cum,eram in asteptara agajatiilor de la instalatie si pregatit sa primesc toate mustrarile ce le putea primi. Dupa cateva minute am fost dat jos de pe telescaun, cu schiurile la mine si capul in pamant, suparat de ce.am ispravit. Tin minte ca era un domn acolo, era undeva pe la 45 de ani cu o ceasca de ceai cald pentru mine si radea, si.mi povestea de prostioara facuta. Vorbea engleza, si.mi spunea sa nu mai fiu suparat, ca se mai intampla si sa ma bucur ca s.a blocat instalatia si nu mi.am rupt picorul. Dupa incurajarile de rigoare, dupa o scurta poveste la o ceasca de ceai cald, mi.am facut si eu curajul sa cobor partia.
Ma asteptau toti din grup, unii cu incurajari, altii cu rautatile de rigoare, dar a trecut, skiam, radeam si… eram la ski.Asta eram important!!!

De: Andrei Anamaria Madalina

Andrei Anamaria Madalina — Fri, 21 Dec 2012 08:37:10 +0000

Nimic nu este mai frumos ,in perioada sarbatorilor ,decat o vacanta la munte cu cei mai nebuni prieteni .Sa simti putin frigul si sa te gandesti la mare,cand mureai de cald ,sa bei un ceai fierbinte ,in camera hotelului.Da…in camera hotelului(dream).Nu asta s-a intamplat si anul trecut ,insa pe timp de vara-toamna . Am auzit de la foarte multa lume ca e super fain sa mergi cu cortul la munte.MM,nu suna incantator dar datorita faptului ca schimbam atmosfera,ne-am decis sa mergem.Am gasit o padure retrasa ,la poalele Fagarasilor,plina de verdeata,iar aerul acela de munte il simteai pana in creier.Ne-am „cazat”,am incercat cat de cat sa ne impartim pentru inceput rolurile .Bineinteles,primul lucru a fost problema mancarii.Am facut un gratar ,desi stiam ca suntem intr-o zona unde nu prea ai voie sa faci asta.Am dansat,am baut ,am mancat..si bineinteles..ne-am culcat,intr-un sfarsit.Si cum nimic nu poate face aceasta vacanta sa fie mai speciala ,iubitul meu a auzit un fosnet .M-a trezit pe mine ,dupa care am vrut sa iesim sa ii trezim si pe ceilalti.Insa cand am scos capul afara din cort,l-am bagat in apoi in urmatoarea secunda caci domnul „Martinica”umbla voios pe langa corturile noastre.Panica!ce facem acum.Acei ursi au invatat ca unde sunt corturi e si mancare ! Asa ca ei cauta mancare si in corturi din care nu iese nici un fel de miros de mancare ! Si daca nu gasesc mancare intr-un cort ci doar pe locatari… exista riscul sa se razbune pe ei.Aceasta era panica noastra.I-am sunat pe prietenii nostrii din cortul alaturat,si ne-am propus sa luam absolut tot ce avem de mancare si sa ii aruncam pe marginea prapastiei (caci pe o parte si pe alta a padurii ,era o prapastie)Dar cum sa facem asta.Am scos tot ce aveam in spatele cortului pentru a nu ne vedea.Dar pe langa asta,prietenului meu i-a venit o idee geniala.Cum telefoanele de azi au evoluat,avea pe acesta un ton de apel in care se auzea o pusca .Ne-am riscat,cu frica sa nu ne atace,si am bagat-o .Pentru prima data,tehnologia ne-a salvat caci ursul a fugit imediat.Nu am mai apucat sa ne bucuram ,caci am strans tot , am plecat foarte repede.Nu vreti sa stiti ce era in masinile noastre.Ne-am cazat la o pensiune ,si abia atunci am ras si ne-am distrat pe ce s-a intamplat.A fost cea mai tare aventura pe care am trait-o ,si ironia a fost ca nu ne-a salvat ,decat un telefon !Aveti grija pe unde va cazati si ce faceti !Sarbatori fericite!

De: andreea

andreea — Fri, 21 Dec 2012 00:47:25 +0000

Am plecat. Da, am plecat. Cu bani putini si cu doua rucsacuri grele in care aveam: cateva batoane de cereale. cateva plicuri de supa. cafea. ciocolata calda. prea putine haine. doua kilograme de cartofi. o butelie.

A urmat o calatorie de douasprezece ore cu trenul, cu escala la Constanta. Ne-am enervat. Ne-am certat. Ne cunosteam de patru luni. Eram impreuna de trei. Ne-am convins parintii. Desi aveam admitere, desi abia trecuse bac-ul. I-am lasat nedumeriti in gara, pe ai lui si pe-ai mei, facand cunostinta fortat si schitand zambete complezente.

Am ales calea cea mai grea si cea mai ieftina: personalul la mijloc de august. Mama imi zicea ca n-o sa intru la facultate.
Am stat o noapte pe plaja, am urcat in tren. Aveam deja doua zile de nesomn. Drum mizer, oameni ciudati. Nu ne-am vorbit. Ma uram ca sunt acolo, ca am ales calea asta. Ca am luat butelia cu noi. O ora am mers pe jos. Ne-am urat si mai mult ca am luat butelia cu noi. Am ajuns intr-o pustietate, cu picioarele facute praf, urandu-ne rucsacurile, urandu-ne hainele, urand soarele, urandu-ne pe noi insine putin.

Cort. Am urat cortul. Umezeala. Foame. Pierderea scopului.
Pauza.

La ceva vreme de la incrancenarea asta ciudata care ne cuprinsese, ne-am uitat unul la altul. Tot mai mult. Am scos butelia, am facut o cafea. Ne-am asezat in iarba si am stat acolo mult.

Nu s-a-ntamplat mare lucru. N-a fost ce ne planuisem, chiar deloc. Am ratat toate evenimentele pentru care ne duseseram acolo. Dar ne-am privit, si ne-am privit, si ne-am privit indelung, obositi, plini de praf, nervosi, infometati. Si ne-am placut, si ne-am iubit unul pe celalalt tot mai mult.

Cu tot cu criza mea de ras in vreme ce un cal se apropia galopand si nechezand de noi, iar el incerca sa ma protejeze. Cu tot cu cantecelele cal-vaca-floarea soarelui care ne obsedasera tot drumul. Cu tot cu patru zile, dintre care doua petrecute pe drum, cu tot cu trenurile pierdute si banii cheltuiti, cu tot cu prea multe tigari fumate si tonul dezaprobator al mamei.

Si da, am intrat la facultate.

De: Carmen G.

Carmen G. — Thu, 20 Dec 2012 22:36:15 +0000

Revelion la munte! Asta s-a intamplat anul trecut, dupa o relatie de 5 ani esuata, dupa atatea revelione in care m-am plimbat dintr-o casa in alta cu rochia de seara si cu platoul de salata boeuf in brate, lautari si alte cele, plictisita de tot, imi planific un altfel de revelion cu bocanci si sosete de lana, infololita bine, manusi, fular, caciula la munte. Ma trezesc pe 31, bag la spalat, imi beau cafeaua, dau mai multe de tefoane, de fapt zeci de telefone daca ma acompaniaza cineva, negativ din toate partile. Ma machiez, intind rufele si go! M-am urcat in primul rapid care mi-a iesit in cale, am mers cu nasul bineinteles, in drum spre multe am dat alte telefoane sa vad cu cine as putea sa ma intalnesc. In gara la Busteni imi asteptau niste prieteni cu care vorbisem, trenul, s-au urcat si ei si la 11:30 eram pe partie la Clabucet, am dansat cu Djii Kiss Fm toata noaptea, am facut poze si m-am dat cu sacul. Din pacate la 3 noaptea s-au oprit luminile si a venit Jandarmeria Montana si ne-a dat afara pentru ca a doua zi era concurs de sky si trebuia sa faca curat pe partie. Dupa mine, as fi dansat pana dimineata si cu siguranta as fi ramas si la after hours. A doua zi, pe 1 m-am intors acasa, cu inima plina de bucurie si aer de munte in nari.