De acasa plecasem marti dimineata; fugeam, ma ascundeam. Am incercat sa ma ascund in Timisoara exact sub nasul lor, astfel ca marti noaptea am plecat in celalalt capat al tarii. Miercuri m-am ascuns in multime, dar nu a fost indeajuns, asa ca m-am intors inapoi spre Bucuresti in cursul noptii de miercuri; iar joi am cautat un alt loc in care pot sa ma ascund. Am aflat de Wild City, acolo unde speram sa ma pot ascunde in salbaticia sunetelor si a culorilor. Si la orele noptii m-am strecurat incet in oras, trecand de gardienii orasului, aproape fara a fi observat.
Orasul salbatic era plin de lumina si culoare, si nu te puteai lasa decat antrenat de aceste senzatii in nebunia care era jos.


Nebunie in care m-am lasat purtat de ingeri catre poarta norocului si a tentatiilor.

Odata cu ele a venit si savoarea unei beri cu gust de tequila

Dupa care, intr-un moment de salbaticie, am ucis din nou.

Si am fost prins si aruncat dupa gratii.

Si o buna prietena m-a urmat pentru a ma ajuta sa evadez din nou.

Si ajutat de un complice am reusit sa evadam:

Si pentru ca ne place sa ne traim viata, am evadat in multime alaturi de ROA.

Si povestea continua, pentru ca stiti cum se spune, Daca nu ai vazut o petrecere Desperados, ai trait degeaba.
După ce că faci pe a-list-erul pe blog, mai ești și violent!
Ți-aș sugera ca data viitoare să te abții dacă nu vrei să intri din nou după gratii! NIMENI nu scapă nepedepsit!