mai 13

Desperados Party intre bine si rau

In seara asta am beneficiat si eu de vreo 3 invitatii la marea petrecere de lansare a berii cu gust de tequila. Mie mi-au placut sincer si petrecerea, si animalutele, dar din modul in care o sa povestesc o sa par putin nemultumit doar de dragul de a face putin umor. Asa ca daca o sa scriu ca m-am simtit ca am fost umilit sau ceva de genul, o sa fie doar de dragul umorului si a unei povestiri mai de petrecere si nu a vreunei suparari sau ca as fi fost deranjat de ceva. Din contra, a meritat din plin efortul, desi eram si sunt in continuare terminat de oboseala.

Stateam eu cumintel la firma, intamplarea face ca firma sa fie exact urmatoarea cladire la 100-200 de metri de hala si vad ca Manafu era deja acolo. Vazusem eu niste tweet-uri despre ora 19.30 pe cand altii ziceau de 21.30, asa ca am zis sa cobor si sa vin la party daca a inceput sa vina lumea.

Ajung la intrare; fiind cu atitudine trec pe langa bodyguarzi cu mare incredere, ca sunt invitat, si ajung la punctul de „check-in” (ca sa spunem aici). Ce inseamna increderea in social engineering; nici nu a avut vreun bodyguard vreo intentie sa ma opreasca. Eu – marele vip. Deci ajung la fetele de la check-in. Si scap prima pasarica. Nu va pot spune din pacate care au fost cuvintele magice, dar una din gagici: „Bine ati venit, numele meu este ….” si i-am pupat politicos mana.

Iar apoi gura mea sparta strica tot si ii zic ca am castigat in vreo trei locuri invitatii. Aaaaaaa…. pai sa vedeti, deocamdata e cu presa doar si dumneavoastra trebuie sa reveniti mai incolo. Dar nu va faceti griji, ca este acelasi spectacol si pentru dvs. Acum e cu conferinte, prezentare, plictisitor.

Mda, imi iau coada intre picioare si plec inapoi, salut bodyguarzii stiind ca voi avea nevoie sa trec si mai tarziu pe langa ei, vroiau sa imi puna stampila dar le-am dat impresia ca-s cineva important si e bine sa-mi retina figura ca voi reveni si oricum voi intra.

Ies afara la poarta si zic sa stau sa astept, dar nu era nici un cunoscut, si cum am si eu demonii mei, aveam impresia ca ceilalti care mai erau pe acolo cred ca eu nu am putut intra si acum stau pe la poarta, doar doar cunosc si eu pe cineva sa ma bage inauntru. Probabil ca nimeni nu se gandea la asta, dar cum am zis, fiecare cu demonii lui. Asa ca decid sa dau o fuga la bancomat sa scot ceva bani ca poate beau mai mult de 50 de ron si sa am acolo inca 100-150 ca nu se stie. Astea-s alte frustrari de-ale mele. Ca stiam ca 20-30 imi ajung dar sa nu cumva sa fie berea asta magica 100 de ron si sa ma fac de ras.

Revin si odata cu revenitul vine si tentativa numarul 2. Trec iar pe langa bodyguarzi, care acum credeau ca eu deja intrasem si eram de-al casei si ajung iar la check-in. Bineinteles ca fetele nu erau atente sau ca puteam sa intru cu incredere mai departe relaxat, dar eu aveam o manie sa ma caute domnule pe liste. Erau altele, le explic ce si cum, imi zic ca mai dureaza putin ca inca nu s-a terminat cu cei care aveau invitatie vip… si ies iar cu coada intre picioare.

Frustrarea creste, fac glume pe twitter ca daca nici a treia oara nu intru , fac concurs pe twitter si dau invitatia ca premiu 🙂

In fine apare @sugativu si @flaviagiurgiu; dam sa intram. A treia incercare, de data asta eram hotarat sa reusesc. Mai multe cozi si puncte de check-in, unii cu invitatie frumos printata, zic na belea ca noi nu avem. Flavia in fata, eu mai la coada. Scoate Flavia frumos telefonul, pune pe scanner ecranul, se face verde si intra.

Eu raman putin prost, scot tableta, ma uit la ea, ma gandesc, ma uit la nenea bodyguard. Dau din umeri si incep sa balbai ceva, stii eu am primit un sms. Nici o problema, zi numarul. Zic numarul si apare mare pe ecran. NUMARUL NU A PRIMIT INVITATIE. Ma uit iar la tableta parca incercand sa scot din ea un cod, un QR code, orice pe care sa-l pun la scanner, ma uit la nenea ala care se uita deja urat la mine.

Stiti eu chiar am primit invitatia. In gandul meu, p&&& mea am luat la 3 concursuri invitatii si nu pot sa intru. Si ca un copil mic care se roaga de un nenea mare sa-l lase si pe el sa intre, indraznesc sa zic: „Daca vreti, va arat sms-ul de pe tableta”, la care imi raspunde: Lasa, nu-i nevoie, te las sa intri. Si precizeaza apasat. Ca asa vreau eu. Zic na belea,3 invitatii de la Manafu, Chinezu, Ciubotaru si eu intru ca asa vrea un nenea.

In fine, se putea si mai rau, asa ca fericit merg mai departe, primesc o bere si un jeton pentru a doua si ajung in sala. Prima impresie, fachiri, serpi, animatoare, foc, suna misto ce o sa fie in seara asta.

In dreapta garderoba. Pun berea si tableta pe masa, si hop haina jos.

Nu va suparati aveti bratara? Ce bratara? Pai sa vedeti nu aveti dreptul la garderoba ca e doar pentru cei cu bratara. Imi iau hainele la loc pe mine (hanoracul si geaca mea fac o singura haina, dar sunt doua) si plec cu coada intre picioare umilit pentru a doua oara.

Arunc un ochi pe ici, pe colo, toate arata misto si foarte misto, apar si bloggeri, intalnesc oameni cunoscuti din online, foarte frumos. Bloggerii aveau bratara. De unde trag concluzia ca eu am gresit si am sarit vreun punct de check-in, asa ca ma duc spre intrare sa caut locul de unde se ia bratara magica, galbena pentru bloggeri. Ca de, ma credeam blogger. Inca mai credeam asta dupa ce ma umilisem pe la usa de trei ori ca sa intru. In cautarile mele apare Cismaru care inca nu primise berea dar avea bratara la mana. Ma lamureste in cateva cuvinte ca fara invitatie de la McCann nema bratara.

Si cu asta s-a dus si mandria de blogger, am ramas un neica nimeni, pierdut in multime la o petrecere foarte misto.

Incepe spectacolul atat pe scena cat si animatoarele, mistouri pe sema „telefonului” meu, stat de vorba cu oameni faini, facut poze evident tot cu tableta, comentarii, ciocnit sticle. Partea faina a petrecerii. Asta nu prea poti sa o povestesti, trebuie sa fii acolo ca sa vezi despre ce e vorba ca sa poti sa stii despre ce vorbesc.

Apoi ca om normal si obosit dupa atata activitate de blogging decid ca intre 5 dimineata + somn pe scaun la munca si plecat repede cu un taxi la gara la ultimul tren, ultima varianta e o solutie mai buna, dau pe gat si ultimile guri de bere si ma car spre iesire.

Cand ajung afara… surpriza, portile mari de fier inchise si afara, o multime mare, mare de oameni. Raman prost inca o data in seara asta. Asa ceva vazusem doar in filme. Asa o fi domnule la Bucuresti, ca la noi in provincie nu s-a vazut atata dorinta de spectacol. Ma sui pe gard si fac poze. Apoi ies dandu-mi seama ca inapoi nu am cum sa mai intru nici sa fiu cel mai mare expert in social engineering. Ca bodyguarzii minte nu au, asa ca sunt greu de facut cu capul.

Afara gasesc oameni care ma cunosteau, o sa mi-o iau in cap ca prea ma cunoaste lumea, si care ma rugau sa-i ajut sa intre. Eu ma gandeam ca era sa nu intru cu 3 invitatii, cum as putea sa ajut pe cineva sa intre in situatia in care inainte sa ies unul din bodyguarzi spunea ca nu mai intra nimeni, nici macar cu bratari.

Dupa aia pe twitter m-am lamurit ca exact ca la reducerile de la supermarket si aici o bere gratis a adunat mase „infometate”. Din pacate toate aceasta nebunie a lasat pe afara si ceva bloggeri cu invitatie si toate cele care nu cred ca vor fi prea incantati si vor avea articolele de maine dimineata asa pline de optimism.

Dar mie mi-a placut. Am maine si ceva poze si o filmare sa le pun pe  blog. Dar ce sa zic, eu nu-s cel mai mare expert in petreceri bucurestene, dar am tot auzit voci care spun ca asta e cea mai tare petrecere din 2011 si va ramane cea mai tare. Si atunci chiar cu atatia suparati dincolo de gard nu pot sa nu va intreb: Chiar a fost #fail organizarea? Sau din toata aceasta nebunie vor avea si mai mult de castigat?

 

​
  1. Interesanta povestioara.. 😀 si funny. Din cate povestesti imi vine sa cred ca nu a fost cam buna organizarea. Astept si pozele.

    Numai bine!

  2. Bai, ma bucur sa citesc articolul [ca unul care n-a putut sa intre nici cu invitatie…] , insa pls, pls, pls, daca l-ai scris dupa ceva beri, reciteste-l, ai multe greseli.
    Bafta 🙂

  3. O sugestie pentru o sectiune separata numita bodyguard sau mai bine ii zici strajer ….in care sa povestesti intimplari de la petreceri, concerte, evenimete sociale sau parcari (aici intilnesti pe cei mai zelosi) in care ai contact pe ei. Cred ca e o chestie universala ca un strajer sa se creada Dumnezeu …. „Lasa, nu-i nevoie, te las sa intri. Si precizeaza apasat. Ca asa vreau eu.”
    P.S. Nu ai fi dat si tu de veste sa vin sa te ajut

Comentariile sunt inchise.