Dupa „salt”

In urma cu doua zile, multi nu au inteles despre ce era acel articol. Cei care ma cunosteau indeajuns de bine si-au dat seama imediat ca am luat decizia de a renunta la jobul actual si a ma dedica total antreprenoriatului. Nu a fost o decizie usoara si nu stiu daca va puteti imagina cat de frica mi-a fost sa fac acest pas, pentru ca una e sa iei o decizie si cu totul alta e sa o respecti.

Nu stiu de ce, dar cred ca eram alb la fata cand am intrat in departamentul de HR al firmei si, cu o ultima sfortare, am reusit sa baigui ceva acolo… „Am venit sa-mi dau demisia”. Una din colegele de la HR, probabil vazand ca arat ca un mort umblator, m-a intrebat daca s-a intamplat ceva sau daca m-a suparat ceva atat de tare, de am venit asa, dintr-o data, sa-mi dau demisia.

Colega care imi explicase cu o zi inainte ca nu sunt potrivit pentru cele 2 posturi de head of din firma era total bulversata, probabil se intreba daca cumva a zis ceva ce nu trebuie cu o zi inainte si probabil se intreba daca e vina ei. Nu era vina ei, desi imi explicase de ce, pentru pozitiile deschise, e nevoie de un programator si a ramas surprinsa cand i-am zis ca eu ca programator php am fost angajat initial in companie, semn ca studiase cu „foarte mare atentie” CV-ul meu. Dar decizia mea nu avea absolut nicio legatura cu acel mic interviu. Decizia mea era despre visele mele.

Mai tarziu, multi m-au felicitat, altii mi-au spus ca nu trebuia sa fac asta, altii chiar regreta ca nu au insistat mai mult sa ma razgandesc si se simt vinovati oarecum de asta. Iar cativa colegi mi-au zis ca de doua zile sunt total schimbat, ca zambesc mult si parca sunt alt om. Unuia dintre ei i-am spus ca asa eram de obicei, un om vesel, care rade, viseaza si se bucura de fiecare moment al vietii, un om care traieste intens viata. Si adevarul e ca incet, incet, muream, iar cand am realizat asta am prins curajul de a face ceva ce poate unii vor numi cea mai mare prostie a vietii mele, iar altii un moment de viziune.

Daca esuez, inseamna ca ceea ce am facut a fost o prostie; daca am succes, oamenii vor spune ca am avut viziune, ca am stiut exact ce fac si, clar, am avut un plan bine pus la punct. Adevarul e ca nu am nici cea mai mica idee ce voi face, nu am niciun fel de plasa de siguranta si „saltul” a fost unul datorat unei credinte oarbe ca voi reusi. Nu sunt un om religios, dar decizia mea de zilele trecute ar putea fi considerata una religioasa.

Momentan, majoritatea sunt de acord ca e un act de curaj. Timpul va decide daca a fost vorba de viziune sau prostie. Si majoritatea se intreaba de ce? Si raspunsul e atat de simplu. Pentru ca muream oricum si nu aveam de ales decat sa traiesc sau sa mor, incercand sa traiesc. Putini pot intelege cu adevarat asta.

Si adevarul e ca mi-e frica in continuare, mi-e frica de esec, mi-e frica ca as putea dezamagi niste oameni, mi-e frica ca as putea pierde mult mai mult daca esuez, mi-e frica ca Dana nu va avea rabdare 1 an sa vada daca am esuat, sau imi voi lua zborul si ca daca lucrurile merg prost, ma va parasi inainte sa am timp sa le indrept. Si stiu ca din cauza asta va trebui sa ma misc foarte repede, sa reusesc sa demonstrez ca lucrurile vor merge si ca va fi bine inca din prima luna. Dar tocmai aceasta frica ma face sa merg inainte, sa alerg si credeti-ma ca am inceput sa alerg din momentul in care am iesit pe usa departamentului de HR. Nu e timp de pierdut, fiecare secunda conteaza, fiecare moment in sine poate fi o oportunitate ratata si nu am voie sa ratez nimic.

Chiar daca cursa nu a inceput, va incepe pe 23 iunie, trebuie sa ma pregatesc pentru ea. Va fi aventura vietii mele, cea mai mare si mai grea lupta si cei care ma cunosc si care mi-au citit vechiul blog timp de 7 ani, stiu ca atunci cand fac asta nu exista alta solutie decat sa castig. Pentru ca intotdeauna am fost un invingator.

P.S. Da, o sa scriu mai des, mi-a revenit cumva si pofta de a ma juca cu cuvintele, de a scrie si de a impartasi celorlalti din viata si gandurile mele. Voi incerca sa scriu zilnic, dar nu promit. Pot insa sa va promit ca de data asta va fi diferit.