Desi stau de cateva zile parcate la liniile 12 si 13 ale Garii de Nord si vor sta pana pe data de 15 iunie, abia astazi mi-au atras atentia, la intrarea trenului meu in gara si asta datorita unui nor mare si negru de fum care se ridica la una dintre ele.
Primul instinct a fost de ingrijorare, ca a luat foc una din ele…. apoi, dupa ce am privit mai cu atentie fumul care se ridica in vazduh, m-am linistit, era mocanita. Asadar, am decis sa vizitez si eu frumoasa colectie de locomotive si vagoane aflata in gara. Ce-i drept, pana s-a oprit trenul meu si am ajuns pe peron, deja mocanita se facea pierduta in zare, probabil plina cu turisti dornici de aventuri nebanuite pe taramuri dintr-un alt timp.
Revenind la locomotive, una din ele era mare, atat de mare si de impunatoare, incat am ramas adanc impresionat de ea. Mi-as dori sa vad si in zilele noastre o asemenea locomotiva circuland pe sine. Eu cred ca un astfel de monstru ar transmite un mesaj clar de putere, respect, demnitate catre cei care ar vedea-o. Bineinteles ca nu-mi doresc sa vad o locomotiva cu aburi circuland pe sine, ci una moderna, electrica sau cu combustibil, dar care sa reproduca vechea locomotiva cu aburi de altadata. O sa vedeti si in poze ca rotile ei sunt cat mine de mari.
De asemenea, am vazut cateva vagoane cu sala de mese, fotolii si chiar si televizor in interior, care aratau de 1000 de ori mai bine decat trenurile din ziua de azi. Ma gandeam ca intr-un astfel de vagon ar fi o placere sa calatoresc zilnic si mi-a reamintit faptul ca intr-o zi o sa vreau sa calatoresc cu Orient Express si sa adaug asta pe lista calatoriilor legendare de care vreau sa am parte in aceasta viata.
Am avut parte si de o intamplare hazlie, de care o sa va povestesc zilele acestea separat, dar pana atunci va las sa vizionati pozele pe care le-am facut azi si poate va conving, daca sunteti prin zona, sa dati o fuga si sa vedeti expozitia cu ochii vostri.