Posted by 
Daca tot mi-a zis sefu’ ca duminica e zi libera, am zis sa ma duc si eu sa ma inscriu intr-un partid. Ca tot se dau piscoturi cu gramada celor care muncesc pentru popor si lipesc afise pe strada panourile electorale. Asa ca de ce sa nu capat si eu un piscot pentru un dram de munca cinstita. Deci, zis si facut.
M-am hotarat sa ma bag in partid, m-am aranjat frumos, stiam ca sigur cauta un tanar dornic de munca, asa ca mine, astfel ca sansele de succes erau garantate.
M-am dus intai la PSD, pareau baieti seriosi si sigur ma puneau la treaba din prima zi. Asa am gandit eu.
Nici nu am intrat bine pe usa sediului de partid, ca un nene scund si gras ma ia din prima la intrebari:
– Cine esti si ce cauti aici?
– Pai stiti… eu sunt Haotik.
– Haotik?!?!?! Nu am auzit de tine pana acum. Ce vrei de la noi?
– Ceva de munca daca s-ar putea, sa lipesc afise, sa castig si eu un ban, ca sunt student si mi-ar prinde bine niste banuti pentru cateva carti.
– Nu avem nevoie, incearca in alta parte, imi raspunde cu o voce gajaita si oarecum amenintatoare. Si imi arata usa.
Ma gandeam: sa mai insist, sa nu mai insist, sa-i spun ca vecina mea are la geam un banner cu Badau care candideaza la primarie… Am zis ca nu are rost sa ma rog atata de omul cel scund si gras, ca daca nu are, nu are.
Am iesit putin dezamagit din sediul de partid si tocmai cand ma uitam in zare, dupa vreo idee geniala care sa imi aduca un banut in plus in buzunar, vad vis-a-vis sediul celor de la PD-L. Va dati seama? Era exact inca o sansa sa gasesc ceva extra de munca pentru weekend, cand seful zice sa ma odihnesc, ca sa fiu lunea numai bun de munca pentru el.
Mi-am dat repede un search in creierul neuronal, am aflat ca la PD-L candideaza Volovici si am intrat plin de incredere si de data asta pregatit sa obtin jobul mult asteptat.
– Buna ziua, aici locuieste domnul Volovici? intrebai eu, gandindu-ma ca i-am dat gata.
– Aici locuieste, imi raspunde un tip trecut de tinerete, zambind de parca as fi facut o gafa.
– Am venit sa il ajut cu afisele electorale, spun eu increzator.
– Perfect, chiar mai aveam nevoie de oameni, vezi ca ai o galeata de lipici si teancul ala de afise de pe masa, trebuie sa te duci pe strada General Mihaescu si sa le lipesti pe panourile electorale, vezi ca nu ai voie sa le lipesti pe stalpi, pe garduri, pe casele oamenilor, dar acum daca iti mai scapa cate unul, nu e mare problema. Dar nu ti-am zis noi asta, ca ne da amenda. Si sa nu te prinda nimeni. Si iei 40 de lei pe zi pentru munca asta.
M-am uitat la galeata, m-am uitat la afise, m-am uitat la tipul ce vroia cu atat de mult sarg sa ma puna la treaba.
– Auzi, dar la mine pe blog nu pot sa lipesc afisele?
– Pe blog? Nu. Nu ne intereseaza.
– Pai stiti, eu sunt un fel de personaj, nu prea am cum sa car galeata aia de lipici cu mine si nici afisele. Ar trebui sa am un reprezentant pentru asta.
– Auzi, mai baiete, tu vrei sa muncesti sau nu, ca daca nu vrei sa muncesti atunci lasa-ne, ca de aia merge tara asa de prost, si mi-a aratat din nou usa.
Am plecat dezamagit, chiar vroiam sa fac treaba, dar galeata aia era mult prea grea si trebuia al dracului de multa imaginatie ca sa o poata ridica cineva. Asa ca am plecat usor spre casa, gandindu-ma sa raman cu ceea ce stiu, cu scrisul pe blog.