Jurnal de COVID (partea I)

Posted by

Inainte de a incepe sa va povestesc o parte din aventura mea legata de infectarea cu COVID-19, as vrea sa fac cateva precizari legate de context, de faptul ca m-am ferit cat am putut de mult, ca discutasem cu multi care au spus ca la un moment dat au lasat garda jos, asa ca eram din ce in ce ma atent. Si totusi s-a intamplat.

Scurt context: In vara am decis sa nu mai mergem in Grecia in vacanta, mi se parea riscanta; vama, granitele ba inchise, ba deschise, am zis ca mai bine stam noi linistiti acasa, sa treaca nebunia. Ma sunau prieteni sa iesim la un gratar, „nu iesim, Johnule, ca nu ne-am vaccinat inca, lasa ca ne vaccinam si pe urma bagam si gratare si ce vrei”. A venit iarna, ma suna de 2-3 saptamani prietenii sa mergem sa ne dam cu placa. Nu merg, man, la schi, ca lumea sta inghesuita la telescaun si las’ ca mai bine stau frumos in casa, ma joc pe playstation. In felul asta, in afara de supermarket si cateva iesiri la gradina, nu m-am intalnit cu mai nimeni decat daca era impedios necesar. La cumparaturi era un etern joc gen PAC-MAN, in care daca erau 3-4 insi pe un culoar, ma intorceam inapoi si o luam pe alt culoar sau reveneam mai tarziu pe culoarul respectiv daca ma interesa ceva anume acolo.

De unde l-am luat? Nu stiu, nu m-am intalnit cu nimeni, nu am fost nicaieri in afara cumparaturilor la supermarket, am purtat masca, la masina am tot timpul o sticla cu dezinfectant. La LIDL Campina am luat o inghetata si desi am avut grija cand am desfacut-o sa o mananc, in masina e posibil sa fi atins ambalajul, de asemenea parca la un moment dat ma manca un ochi si stiu ca m-am sters cu podul palmei. La fel de bine poate la cativa metri de mine, cineva cu masca cazuta a stranutat si un mic virus s-a proiectat spre mine, nu stiu ce sa spun. Am fost si cu un prieten dupa niste panouri, dar a avut covid acum 2 luni. Alte contacte nu am avut. De fapt au mai fost cateva cumparaturi la Leroy si un magazin de electrice in dimineata zilei in care au inceput simptomele, dar mi-e greu sa cred ca am putut avea simptome in doar cateva ore, asa ca nu le-am luat in considerare ca fiind valide, eu probabil fiind infectat in cele 5-10 zile de dinainte de primele simptome. Deci daca ma intrebati de unde l-am luat…. nu stiu… pare imposibil sa fi facut o greseala si nimeni nu ma crede ca tocmai eu, care ma feream atat de tare, m-am infectat.

Cum s-a manifestat la mine boala? Atipic, am mai avut probleme cu stomacul sau intestinele, crampe, dureri de burta, deranjat la stomac cu mult inainte de aparitia covid-19, asa ca de miercuri pana luni am zacut in pat cu crampe la burta, ore bune sau ore proaste, nopti nedormite. Luni m-am dus la medicul de familie sa-i povestesc ca nu ma simt bine, s-a cam speriat de mine si era sigura ca sunt semne de covid. Mi-a dat tratament pentru stomac si dupa iesirea afara (la medic) a inceput sa apara tusea si deja incepusem sa dau semne de febra. Au urmat tusea si febra, o zi buna, o zi proasta, desi astea nu mai erau semne de enterocolita sau altceva asemanator.

Am comandat online teste de la farmacie ca deja lucrurile incepeau sa se complice. Au venit, primul nu cred ca am reusit sa il bag bine in nas, asa ca a iesit negativ, pe al doilea l-am facut dimineata de vineri si am decis ca daca virusul sta in gat e ok sa scot din gat si mucoasa nazala drept proba biologica si sa iau mostra din ea. Si a iesit o linioara rosie subtire, dar era deja destul de clar ca trebuie sa fac testul PCR. Asa ca am sunat la Gral, m-am programat la testare a doua zi dimineata cu taxa de urgenta pentru a afla rezultatele cat mai rapid.

Sambata dimineata eram la test, seara deja au inceput sa vina SMS, mesaj de la DSP etc., eram confirmat cu covid. In noaptea respectiva nu am putut respira, pulsoximetrul de pe telefonul meu arata intre 88-93%. Lucrurile incepeau sa fie mai grave. Nu am dormit, desi era doar o alta noapte dintr-un sir lung de nopti nedormite. Ma tot gandeam ca au trecut 10-12 zile de la primele simptome si ca maine o sa fie mai bine. Eram in permanent contact cu doctorul de familie si luam deja tratament de o saptamana. Paracetamolul scadea temperatura si timp de cateva ore eram mai bine. Nu mancam.

Am chemat prima salvare. Culmea, luasem de 2 ore un paracetamol si semnele vitale erau foarte bune, scazuse si temperatura, oximetrul lor spunea ca am 95% oxigen si imi explicau ca in noaptea de dinainte doar m-am speriat eu, ca e o forma usoara care se trateaza acasa. Nici eu nu eram convins ca vreau sa ajung la spital asa ca m-au convins destul de usor. La final a trebuit sa scriu pe foaia lor cu rezultatele „REFUZ SPITALIZAREA”, ceea ce mi-a dat putin cu virgula, dar am trecut peste. Data viitoare nu se va mai intampla.

Urmatoarea seara iarasi febra, iarasi tuse si stari de rau ca atunci cand esti racit si zaci. Urmatoarea zi mai buna, zic hai ca ce a fost greu a trecut, algocalmin si paracetamol din 5-6 ore ca sa scada temperatura si sa ma simt mai bine. La un moment dat luni seara nu mai faceau fata, doctorul de familie a decis sa cheme el salvarea ca devenea grav si mi-a spus ca in spital se dau medicamente pe care ea nu le poate da acasa ca doar in spital se gasesc.

Asa ca spre inserat a venit a doua salvare, deja imi pregatisem bagajele si le-am explicat ca nu exista varianta de a nu ma duce la spital. Textele cam aceleasi, ca e o forma usoara, ca sunt eu speriat si ca nu am de ce sa ma ingrijorez, apoi vazand ca nu prea se inteleg cu mine, au dat-o la sentiment ca nu sunt locuri in spitale si ca o sa ocup locul unuia care e mult mai grav ca mine. Le-am explicat ca mergem la spital pentru investigatii, tomografie, radiografie pulmonara, ce vor doctorii si daca sunt bine in 2-3 ore ma aduc inapoi acasa, dar ca trebuie sa fiu investigat. Nu le-a convenit, dar na, era clar ca treaba cu „REFUZ SPITALIZAREA” nu urma sa fie scrisa pe foaia aia a lor. Au mai dat-o ei ca nu se stie pe unde ma duc si ca daca ma duc ma interneaza, tot felul de texte desi incepuse iar sa-mi fie rau si nu prea aveam chef de textele lor ca deja pierdusera increderea mea in ce zic ei. (Nu mai comentez ca a doua echipa de pe ambulanta mi s-a parut cam neprofesionista, primii au fost foarte ok, exceptand faptul ca ei cautau sa ma convinga sa raman acasa, dar nu vreau sa detaliez acum ce mi-a creat impresia asta.)

Asa ca am coborat la salvare si am asteptat cuminte sa vedem ce urmeaza. Interesanta salvarea, nu fusesem niciodata in una, statie, comunicare cu baza, trimis rezultatele mele catre centrala, a durat vreo jumatate de ora pana ne-am pornit la drum. Eu incepeam din nou sa ma simt obosit, ametit, ca intr-un vis ireal.

Am plecat si am vazut ca o luam spre vest, mi-am dat seama ca nu mergem la Judetean dar nu conta, au zis ca ma duc la spitalul CFR ca sunt o forma usoara.

Am ajuns la CFR, am asteptat si aici o perioada de timp ca sa se echipeze doctorii sa poata sa ma duca sus. Doamna de pe salvare tot insista ca „v-ati speriat dvs”. M-am cam enervat, am vrut sa ii explic ca nu mi-e frica de moarte si ca mi-am aranjat inclusiv lucrurile sa fie bine familiei mele chiar daca in 2-3 zile lucrurile se duc spre ceva grav si deces, alt motiv de panica in familie pentru ca da, e o tampenie sa iei in calcul cele mai rele scenarii si sa te pregatesti astfel incat sa nu le fie greu celor ce raman dupa tine, sa se chinuie dupa aceea sau sa piarda bani din cauza ca nu au stiut unde i-ai pus, sa alerge pe la banci, etc…

Si astfel au aparut fluturasii, dar despre ei va povestesc in a doua parte a articolului in curand….

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.