Kyoto, zona de est (day 3)

Posted by

 Ieri am mers mult, circa 16 km pe jos, am luat la picior parcuri, temple, cartiere intregi. Am mers pana in marginea de est a orasului si am explorat cu grija o mare parte din ea. Am fazut multe lucruri extraordinare, dar din pacate in unele locatii nu am putut face poze, iar in altele nu stiam daca e ok sa fac sau nu. De exemplu, la un templu, doi oameni (daca le pot zice oameni) tundeau muschiul de copac cu o forfecuta, fir cu fir. Din pacate nu mi-a dat prin cap sa ii filmez sau sa ii fotografiez. Oricum, concluzia a fost ca oamenii astia au foarte mult timp liber. Copacii, plantele, totul este tuns, aranjat, taiat ca sa fie frumos. In curti, pe strazi, oriunde. Daca e asfalt in fata casei, atunci trotuarul e plin de ghivece. Concluzia este ca nimic nu creste la voia intamplarii aici.

De asemenea, am vazut mult bambus, bancute de bambus, cani din bambus, gard din bambus si pot spune ca m-am indragostit de acest copac. As putea spune ca natura le-a oferit ceva in plus acestor oameni si ca pot face aproape orice din acest lemn.

Cartierul Gion

Poate ca nu era ora potrivita, sau poate nu am calatorit pe stradutele cu adevarat importante, dar nu am vazut nici urma de gheisha sau urmasa de gheisa. Un cartier care ma duce cu gandul la vechile cartiere americane. Cu magazine in strada, cu multe lampioane rosii si albe, cu oameni calzi.

Maruyama Park si Yasaka Shrine

Daca as avea un astfel de parc, cu lacuri, pesti, verdeata, flori in cartierul unde locuiesc, sa vin in fiecare dimineata si sa stau sa admir peisajul, atunci viata mea ar arata altfel. Desi trebuie sa recunosc ca putin, putin aduce cu parcul de la gara de vest, prin care ar trebui sa trec mai des de acum incolo.

La Yasaka Shrine erau niste sfori mari cu un fel de clopot in capat si o parte din localnici se duceau acolo, spuneau o rugaciue si trageau de sforile respective. O sa vedeti in poze despre ce e vorba, oricum ciudate mai sunt si religiile pamantului.

Templul Chion-in

In mare parte, in reconstructie si restaurare pana in 2019. Am putut totusi intra intr-o anexa a lui, unde am prins chiar o slujba religioasa a sectei Jodo sau cam asa ceva. In zona ceremoniei nu era voie sa intri, dar puteai asista de undeva de la cativa metri. Interesant chiar si pentru un profan.

Okazaky Park

La intrare exista o uriasa poarta Tori peste strada, se poate vedea din departare si era una din principalele atractii pentru turisti, dincolo de ea, in parc, multi oameni care isi luau pranzul, un bento de culoare violet (cutia), desi nu am fost in stare sa identificam unde se vindeau respectivele bento-uri.

Heian Jingu Shrine

Locul unde copacii sunt ajutati sa se sprijine. Va spuneam inca de la inceput ca aici copacii nu cresc chiar cum vor ei. In cazul de fata, ramurile lungi si groase ale copacilor erau sprijinite cu proptele pentru a ajuta copacul.

Philosopher Path

Un drum linistit prin padure, ne-a prins putin ploaia, dar am continuat sa mergem, cam grabiti si cam obositi. Undeva, la intrare, as putea spune ca exista un templu al pisicilor. Nu stiu exact ce era, dar probabil toate pisicile din oras erau adunate aici. Ca o mentiune, nu am vazut nicaieri un caine vagabond sau pisica pe strazile orasului.

Heian Jingu Shine

Un templu mic, dar bine ingrijit, pacat ca o mare parte din zone nu erau accesibile publicului. Aici am vazut cei doi muncitori care tundeau „iarba” cu forfecuta. Faceam glume cu Dana cum ca au fost pedepsiti.

Ginkaku-ji Temple

Locul unde nisipul si perfectiunea au atins apogeul. Din nou ramai impresionat de lucrurile pe care reusesc sa le faca. O gramada mare de nisip, perfect rotunda, gradini intregi perfect asezate si linii si iar linii pe care nu reusesc sa-mi dau seama cum pot sa le traseze perfect drept, pe distante asa de mari.