Launch 48 – povestea unei echipe de 10 oameni, si a unui proiect.

Posted by

Am ajuns acolo din insistentele lui Cristi, hai vin-o ca nu ai ce pierde, o sa vezi ca e foarte interesant, etc. Eu nu si nu, ca ce sa caut eu acolo, da si la Arena Leilor vad tot felul de idioti si ma intreb ce cauta acolo dar eu unu nu m-as duce acolo decat daca as avea o idee foarte tare, as fi foarte bine pregatit si asa mai departe. Teoretic ca practic maine poimine ma vezi ca nu am ce face si ma duc, macar sa cunosc „leii” , doi dintre ei ca unu deja l-am cunoscut. Stiu ma dau mare, asta este, si am facut si poze ca pitzipoancele cu o vedeta.

Am zis ca daca tot ma duc, sa fac si eu pitch (adica sa prezint idea mea ca am vazut eu ca-s multi care nu au auzit de cuvantul asta) cu Twitter Effect. Am luat un vot, am inteles dupa de ce am luat doar un vot, nota zero la „comunicare”, plus faptul ca unii nu vad cu ochi buni servicile bazate pe siteurile de socializare.

In fine au fost prezentate 14 idei cu a mea, s-a votat democratic,  din cele 14 votul meu a mers la 4 dintre ele: Map my Life (care a intrat in concurs), un fel de platforma depublicitate, twitter efect (asta era al doilea vot), presant – cadouri sugerate, si un renacoder de romania. Astea le-am votat eu la prima etapa. La ce-a de-a doua etapa si prezentare a proiectelor , sase la numar, Map my life a pierdut votul meu, a castigat votul meu o chestie cu invitati la nunta, ce avea sa devina mai tarziu InviteMe, a ramas si pesant – sugesti cadouri in preferintele mele si aia cu rentacoderul de bucuresti. Trei voturi la trei proiecte din cele 6 care trecusera in faza finala.

Asa ca in finala au ramas trei: Map my life, Parc Center – ceva cu piese auto, si online invites asa cum l-am notat eu atunci pe laptop. Deci trebuia sa aleg o echipa in care sa ma alatur cu abilitatile mele de programator. Si cum din cele 3 voturi care le dadusem in finala doar online invites capatase votul meu era clar carei echipe urma sa ma alatur. Daca din ce votasem eu nu intra nici o echipa in finala as fi plecat frumusel acasa.

Cred ca deja stiti ce emotii aveam, oameni noi, cum naiba o sa iasa proiectul, le-am scris atunci in ziua 1. Acestea insa au trecut repede, cand ai in jurul tau oameni deosebiti parca nu e nici o problema sa intri cu ei in vorba, sa incepi sa te cunosti si sa faci schimb de pareri.

Dupa saluturile cordiale ne-am retras intr-o camera (fara usa) si am inceput munca. Eu si cu Sorin, adica programatorii, am facut ce stie cel mai bine un programator sa faca, sa stam si sa ne uitam la ceilalti cum muncesc, mai ales in primele doua ore cand lucrurile nu incepusera inca sa prinda contur. Marian ne-a mai explicat odata ideea (sper ca nu tre sa dau nici un miel ca nici acum nu mi-e clar cum il cheama pe cel care ne-a condus pe drumul catre succes), iar noi am inceput sa ne dam cu parerea, sa stabilim in ce directie o luam, ce facem si cat facem din proiect stiind ca avem doar 48 de ore la dispozitie.

Dupa prima intalnire cu mentorii am inceput sa spun woow. Busines plan, Marketing plan, tehnical solutions, si mai erau intr-un excel mai multe puncte de atins pe care nu mi le amintesc acum. Oricum mi-am dat seama ca oameni astia vroiau date despre piata nuntilor din romania, date despre concurenta, date despre plasarea afacerii noastre in piata, date despre o multime de alte chesti despre care eu nu m-as fi gandit vreodata macar asa prin gand. Am revenit in sala si echipa a inceput sa se miste cu o repeziciune absolut uimitoare. Dat telefoane, facut research pe net, naiba stie ce faceau colegii mei de echipa acolo pentru ca stiti voi ca programator aveam o solutie limitata despre business: faci o chestie misto si s-o vinde ea cumva, daca nu pui adsense si mama ce bani o sa scoata.

Ei bine nu se face chiar asa o afacere.  Noi ca programatori am inceput sa punem pe hartie primele schite despre ce trebuie sa facem, Sorin sugerase ca de ce sa ne chinuim cand putem sa facem un mock-up ca e mai simplu asa direct in html. I-am zis ca daca tot facem o treaba hai sa facem o treaba misto care sa poata fi folosita si ulterior, asa ca am inceput sa pun pe hartie baza de date in timp ce el scria primele lini de cod pentru partea de loghin ca era clar ca o sa avem un membru. Restul echipei zumzaia, culegea date, faceau calcule, numarau bani care vor urma sa intre si sa iasa din afacerea asta, excel, piata nuntilor, zburau cuvinte si cifre pe langa mine si nu intelegeam nimic, decat ca ceea ce fac ei e mult mai important decat ideea mea minunata pe care poate o vand poate nu.

Tot la sugestia mentorilor lansasem un chestionar cu doua intrebari despre cat ar platii un eventual client. Si aici din ce am inteles sunt niste formule de calcul, daca la chestionar spun 50 de insi ca ar plati nu inseamna ca ai 50 de clienti si se face cumva calculul ca defapt sunt doar 20 care or sa plateasca, nu stiu cum au calculat colegii mei asta, iar cifrele le-am pus din burta acum, ideea e ca au stiut sa raspunda mentorilor la intrebarile care le-au pus.

Intre timp pe langa sarcinle de programator am primit si alte minisarcini cum ar fi sa venim cu o idee de domeniul, sa votam domeniul cel mai bun, si cum inviteMe.ro a avut parte de votul celor 9 din echipa, adica votul unanim, asta i-a ramas numele. Asa ca la urmatoarea sedinta de seara cu Mentori, aveam nume, aveam ceva date culese aveam si ceva lini de cod scrise, eu lucram la partea de invitati, template, baza de date, etc.

A urmat noaptea in care am stat acasa in liniste si am bagat lini de cod de 10 ori mai multe decat reusisem ziua in galagia de la „birou”. Galagie facuta atat de echipa mea cat si de echipa de alaturi. De echipa de alaturi o sa va zic la sfarsit cate ceva.

Asfel la doua noaptea aveam un sistem de templateuri mult mai eficient, aveam deja un template care sa arate cat de cat bine, aici deja foloseam ideea de cercetare a pietei si o intrebam si pe nevastamea care invitatie pare mai misto.  Asta e o chestie foarte tare care am invat-o de la mentori, intreaba lumea, nu conteaza ca nu ai cum sa intrebi 10.000 de oameni si sa faci un studiu comlex al pietei, intreaba 10 oameni si deja ai o directie.

Si astfel a urmat a doua zi, sedinta cu mentorii de dimineata, dupa ce bagasem pe twitter, facebook, YM-uri toat noaptea survey-ul cu preturile pentru invitatie online aveam 200+ completate. Mentori au ramas cu gura cascata la asta, se asteptau acolo la 20 – 30 , nu la 200, ne-au intrebat cum am reusit asta? Raspunsul era simplu eram cativa dintre noi bine ancorati in social media, aici ma gandesc la Andrei dar cred ca si eu am ajutat putin cu survey-ul in timp ce faceam sistemul de teme.

Deja ne-au ajuns zvonuri la urechi ca noi stam cel mai bine cu proiectul. Aveam cifre de genu ca 49 de clienti pe luna sustine afacerea, etc, cifre care nu am inteles cum s-au calculat dar vazand profesionalismul cu care au lucrat oamenii din jurum meu sunt sigur ca sunt corecte.

Pe la pranz in a doua zi, faptul ca stiam ca stam foarte bine cu proiectul dar poate si oboseala ne-a modificat viteza de lucru, cred ca aici a contat si oboseala dar oricum lucurile au inceput sa se miste la o viteza mai mica decat in prima zi. Am devenit mai relaxati, am inceput sa mai facem si glume. Am fost rai cu echipa de alaturi, dar totul parea ca e bine si frumos. Si chiar a fost pana la final.

Iar noapte, iar munca, de data asta finalizasem proiectul dar vroiam sa promovam mai departe ideea, am facut un filmulet, adica Sorin l-a facut, eu l-am pus pe youtube, iar social media si discutii. A doua zi urma marele eveniment conferintele Netcamp unde urma sa prezentam proiectul. Si nu stim de ce dar toti ne asteptam sa fie si „votate” cumva proiectele si sa stim daca am fost pe locul unu , doi sau trei. Acum eu sper ca nu am fost atat de obosit incat sa fi dormit la partea asta, si oricum lipsa ei cred ca a fost o idee buna ca altfel probabil ar fi demoralizat echipa dupa locul trei.

Echipa de entertainment: V-am spus ca am fost rai, alaturi de noi era o echipa care tragea si ea din greu la obtinerea unui rezutat, doar ca erau putin cam dezorganizati si asta a dus mai departe la a ne trezii ca facem glume pe seama lor. Din cate am vazut asa chiar si din exterior erau acolo niste oameni la fel de deosebiti ca cei din echipa mea, dar fiind putini dezorganizati, ei inca in a doua zi la pranz incercau sa stabileasca ce directie o ia proiectul si ce or sa faca. La un moment dat faceam glume de genu ca toata social media stie ce urmeaza ei sa lanseze dar defapt ei nu au facut inca nimic. Greseala lor cred ca a fost ca au vrut sa faca foarte multe si din cauza asta au dat gres. Eu fac greseala asta in fiecare zi a vieti mele, asa ca sa nu se lase dezamagiti de asta. Si eu incerc sa scriu si pe blog, si pe blogul de snoboard, si pe forumul de pesti de acvariu, si twitter effect, si …. stiti bine ca am 1000 de siteuri care nu produc nimic.

Cam asta a fost povestea, pe scurt chiar daca a iesit un articol lung, in ultima vreme ma mananca rau buricele degetelor de scriu atat de multe.

Ce am invatat cel mai mult la Launch 48:

– In primul rand am invatat ca nu stiu nimic despre ce inseamna o afacere, si chiar daca acum am vazut cat de cat cate ceva tre sa fiu drept si sa recunosc ca sunt tot zero la asta, ma rog poate un 0.1 dupa aceasta experienta.

– Ca echipa conteaza foarte mult, modul in care lucreaza si se implica. Am invatat ca am nevoie de oameni pentru proiectele mele, oameni care sa acopere neajunsurile care le am eu, comunicarea, marchetingul, etc.

– Ca e mult mai important sa faci putin si bine decat sa vrei sa faci mult si sa nu iasa nimic.

– Ca programatorii se inteleg intodeauna intre ei cu mici excepti. (sunt tare curios ce se intampla daca era un dot net in preajma, am vreo doi pe tren si ne intelegem bine pana ajungem la linux vs windows, apache vs azure, asp vs php, etc)

– Ca oameni deosebiti ii gasesti la evenimente deosebite, si nu pe forumuri de „bani pe net”

– Si cel mai mult am invatat diferenta dintre ce fac eu, un produs si ce insemana o afacere. Si asa mi-am explicat inca odata de ce uni nu stiu nimic si au succes si eu nu. Cand spun nu stiu nimic ma refer la chesti de programare.

– Am crezut ca uni sunt nascuti sa faca bani si alti nu, dar e un mit, defapt unii stiu sa calculeze bine si nu fac idei misto de dragul de a le face cum sunt produsele mele.

P.S. Urmeaza inca doua articole pe tema asta , unu Mentori si unu Echipa.

4 comments

  1. Super interesant, acum imi pare rau ca nu am ajuns si eu. Poate la anul prind si eu o chestie de asta cu startup-uri.
    A propos, ideile expuse nu pot fi furate de altii de acolo si dezvoltate ?

Comments are closed.