Posted by De sus, orasul-stat Monaco parea impresionant si deosebit de interesant. Odata coborat pe strazile orasului, ne-am trezit intr-o aglomeratie de nedescris, strazi inguste si am ratat de cateva ori intrarile in parcari, pentru ca nu erau tocmai clar indicate. Cu toate acestea, am reusit sa parcam si am decis sa ne indreptam spre plaja, nu inainte de a salva pe GPS coordonatele parcarii in care lasasem masina, ca ne-am dat seama cumva ca intr-un asemenea oras, asezat parca mai mult pe verticala decat pe orizontala, avem toate sansele sa cautam zile intregi masina.
Primul lucru pe care il puteam face era sa vizitam plaja, aflata undeva in apropierea locului unde parcasem. Problema e ca desi era „mai colea”, un hau de zeci de metri ne despartea de strada din fata plajei si nu parea sa existe vreo cale sa ajungem la ea. Dupa vreo cateva sute de metri, am descoperit un „public elevator” care te poate duce un nivel mai sus sau mai jos in unele cazuri cand nu exista scari. Tot la lift, am dat si de o romanca ce ne-a explicat putin cum putem ajunge la plaja si cam de unde putem lua city-bus-ul pentru a vizita orasul.
Am ajuns in cele din urma la plaja, nu era deloc fina, asa cum auzisem prin alte parti, ci din mici pietricele si nisip nu tocmai fin. Terenul de volei avea intr-adevar un nisip cum nu am mai vazut prin alta parte, dar ala era singurul loc cu nisip fin de pe plaja. Apoi, dupa cateva intrebari, am aflat de unde se ia autobuzul orasului si ne-am indreptat catre locatie. Pretul autobuzului, dar si o comparatie cu harta de pe GPS, ne-au facut sa ne dam seama ca nu are rost sa dam o tura cu el si ca putem ajunge foarte usor la 2 dintre atractiile turistice ale zonei si care ni se pareau mai interesante: Gradina Japoneza si Muzeul Oceanografic.
Gradina Japoneza se afla undeva la cateva minute de noi si ne-a facut deosebita placere sa ne reamintim de Japonia si de locurile vizitate in urma cu 3 ani. Parca orasul incepuse sa nu mai fie asa de neprietenos cu noi si sa capete un aspect interesant. In Gradina Japoneza, multi romani; de fapt, cu mici exceptii, in jurul meu se vorbea doar romaneste, o parte din ei comentand la randul lor faptul ca sunt multi alti romani in jurul lor. Eram de 30-40 de minute in Monaco si in jurul meu auzeam romana in proportie de 70-80%, pe ici pe colo se mai auzea si cate un cuvant in franceza.
Ce naiba cautau toti acesti romani la Monaco si cu ce venisera acolo, ca doar nu e un drum prea usor, sa zici ca-l faci cu masina si nu sunt nici prea multi romani care sa faca turul Europei – nu stiu. O intrebare care a ramas totusi fara raspuns.
Dupa Gradina Japoneza, ne-am indreptat spre port, unde am admirat navele din port, le-as zice yahturi, dar unele numai yahturi nu erau, ci adevarate vapoare. In cele din urma, am reusit sa ajungem si la Muzeul Oceanografic unde am petrecut alte doua ore in compania pestilor si a vietatilor acvatice. Mai mic decat cel din Osaka, acvariul din Monaco are si el frumusetea lui, iar cladirea in care se afla este una impresionanta.
Dupa muzeu, am setat GPS-ul sa ne duca la masina, pentru ca deja se lasase seara. Pana am gasit masina, pana ne-am lamurit unde e aparatul pentru platit parcarea (la etajul 9 al cladirii, sus pe acoperis, era de fapt un parc si o alta strada, daca ai fi venit pe acolo, ai fi zis ca ala e de fapt parterul cladirii), era deja 9 seara. Ceea ce ne-a uimit, la 9 seara strazile orasului Monaco erau pustii, abia daca mai zareai pe ici, pe colo, cate un turist ratacit. Parea un oras pustiu. M-am tot gandit ca pe plaja, cluburile de noapte sunt pline de turisti petrecareti, dar strazile orasului erau goale, nici masini in trafic, nici oameni pe strada, o discrepanta totala intre ce vedeam acum si ce gasisem la sosire, in mijlocul zilei.
Mai jos, puteti admira si restul pozelor facute pe plaja sau cu orasul Monaco, sper sa va placa.
Comments are closed.