Muma lui Şerban cel Mare – era tac-su, bah
De Dimitrie Haoticeanu
I
Intr-o piata neagra, langa-un vechi castel
Unde curge lin, un dâmbovicel
Plange si suspină, un blogger vestit
Oasele îl dor, de unde-o venit?
Căci în bătălie el cand o filmat,
Un jandarm a-lister mi l-a înmuiat.
II
Orologiul sună noaptea jumătate,
Pe Păun in piata,
Un jandarm îl bate.
– Eu sunt un biet blogger,
Doar filmez si eu,
De ce dai în mine,
Nu vezi că-s somer?
Dar priviţi pe twitter,
Caci nu vreau sa mor
Pe bambuser live
Dau către popor.
Şi se strang jandarmii
Il văd cu aifone
Pe-ăsta tre să-l batem.
Bine si cu spor.
III
Şerban se întoarce şi aifonu-i sună;
Oastea lui zdrobită de pe strazi se adună.
Lupta iar începe… protestanţi zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de jandarmi loviţi.
Senzational! Am ras cu lacrimi. „Un jandarm a-lister mi l-a înmuiat.”. FTW!
Ai bunul simț și șterge acest articol, te rog.
Serban nici nu ma gandesc.
Super tare.