Posted by Daca te uiti in jur, ai zice ca nu, ca vine sfarsitul lumii. Lumea araba e plina de revolte, Japonia e daramata de un cutremur. Iar in Romania…. nici nu mai are rost sa spunem ceva de Romania. Dar nu despre tragediile din jurul lumii este vorba in articolul acesta.
Articolul meu pleaca de la o comparatie desi poate nu cea mai inspirata. In Romania oamenii se calca in picioare pentru un pachet de zahar mai ieftin, in timp ce in Japonia, stau frumos la coada pe un culoar desenat pe jos cu creta si asteapta sa primeasca fiecare portia lui de „ajutoare”. Vazand imaginile de mai jos ramai pe ganduri.
In Romania si In Japonia
Intai iti vine sa iti bagi ceva in ea de tara, sa crezi ca suntem o natie de idioti si ca ne meritam soarta. Dar nu este asa. Cei de mai sus sunt doar cadavrele unei generatii „de aur”, o generatie chinuita de multi ani de comunism. O generatie care a suferit prea mult si care nu mai vrea sa mai invete.
Dar apoi te uiti la poza cu cei aflati in nevoie in Japonia si nu poti sa spui decat ca Lumea poate fi frumoasa si ca Oamenii pot fi frumosi. Si nu ma gandesc la frumusetea lor fizica.
Oameni au ceva al lor, in interiorul lor, ce nu poate fi strivit de nici o dictatura, de nici un regim, de nici o FOAME. Poate ca privind in jur ai zice ca oamenii sunt rai. Dar nu este asa. Daca vezi asta, as spune ca nu te uiti in directia in care trebuie. Schimba perspectiva.
Priveste poza aceea si invata. Gandeste. Simte. Traieste.
Dincolo de faptul ca am ramas impresionat cand am vazut poza din Japonia, mi-am dat seama ca atata vreme cat vor exista oameni ca cei din poza, noi oamenii mai avem o sansa de supravietuire. Oameni care nu se vor lasa prada disperarii in momentele grele ale umanitatii.
Vor mai trece multe secole pana vom intelege ca pe planeta asta exista o singura fiinta inteligenta, omul. Nu oamenii. Vor mai trece multe secole pana vom intelege cat de interconectati suntem intre noi.
Si totusi in aceste vremuri tulburi cativa pasi timizi au fost zariti.
Am vazut cum 12 milioane de oameni schimba viata unui om peste noapte. SI LE PASA. Si traiesc emotiile alaturi de acest simplu om al strazii.
Am vazut alti 50 de milioane de oameni stand cu sufletul la gura si asteptand ca 33 de mineri sa fie salvati intr-o mina din Chile.
Cand vezi toate astea, iti dai seama ca oamenii nu-s cei care isi dau in cap pentru o bucata de paine mai ieftina. Acelea sunt doar rebuturile unei societati care i-a chinuit si nu ne mai reprezinta.
Mai avem de invatat. Vom mai primi multe lectii despre ce inseamna oamenii, ca la final sa intelegem ca toti suntem una si ca ne pasa, chiar daca uneori nu vrem sa recunoastem asta.