Sa vrei sa te ridici e bine, si cu cat insisti mai mult, cu atat ajungi mai departe. Apoi privesti in jurul tau si vezi oameni minunati, te uiti in urma si iti dai seama ca nici tu nu mai esti ce ai fost odata, esti un om nou, schimbat, un om care a evoluat mult si care acum gandeste si vede totul cu alti ochi. Te uiti inainte pe drum si vezi un sir nemarginit de posibilitati si de lucruri minunate care ti se pot intampla. Vezi oameni pe care cu mandrie vrei sa-i urmezi. Apoi te uiti inapoi la ce ai lasat in urma, si iti dai seama ca inca mai porti din hainele cu care ai plecat la drum. Pantalonii sunt noi si arata bine, dar camasa e inca rupta si nu o poti repara, sau poate ca nu te pricepi sau nu vrei sa o repari.
Drumul este o provocare si pana acum ai facut fata cu bine situatiilor intalnite pe el, dar te intrebi ce vei face mai departe, te intrebi daca oare esti in stare sa mergi mai departe, si daca poti sa devii un suflet de lumina, sau pacatele trecutului te urmaresc? Te intrebi daca poti ajunge ca acele suflete de lumina pe care le zaresti undeva in departare. Te intrebi daca oare cel ce ai fost si cel ce esti azi nu e tot una. Si totusi decizi sa mergi mai departe.
Al meu pacat este sa scriu gresit romaneste? Oare voi scapa de el?