aug. 28

Parcul Eichholz si Berna (Ziua 16)

Parcul Eichholz si Berna (Ziua 16)

Campingul de langa Berna este amenajat intr-un parc pe malul raului Aare. De fapt, jumatate de parc e plin seara de catre cei din zona care vin si fac gratare, fac baie in raul Aare sau pur si simplu se bucura de soarele dupa-amiezei, iar cealalta jumatate a parcului este amenajata sub forma unui camping dragut si modern. In camping urma sa aiba loc peste weekend un festival international de slackline: Bern City Slack, aflat la cea de-a sasea editie.

A fost prima oara cand am incercat si eu sa merg pe corzile speciale pentru asa ceva. E destul de dificil si nu am reusit sa merg mai mult de maxim un metru, in timp ce participantii la festival pareau sa faca totul sa para atat de simplu!

In Berna nu am vizitat nimic, nu stiu daca a fost de vina oboseala acumulata pe drum sau pur si simplu oamenii astia stiu sa isi vana marfa. Dupa primele magazine de ciocolata, sotia pare sa imi fi iertat toate pacatele, iar in magazinele de suveniruri nu stiai ce sa alegi mai intai. Un fran elvetian e cam cat un euro; si orice suvenir vroiai sa cumperi, era 10-25 de franci. Asa ca te uitai de doua ori inainte sa cumperi ceva. Si am luat la rand toate magazinele din centru in cautarea de suveniruri si alte bunatati pe care elvetienii stiu cum sa le impacheteze si cum sa le faca foarte atractive. Din primele magazine am zis: astia chiar stiu sa-si vanda marfa. Ambaleje dragute, cutiile de ciocolata care erau ambalate in cutii opace, aveau o mostra ca sa vezi exact cate bomboane sunt in cutie si cum sunt aranjate. Oricum, in afara de preturi nu a fost nimic care sa ma nemultumeasca in acest oras. Ba, chiar la un moment dat, ne intrebam de ce naiba locuim intr-un oras ca Ploiesti si nu intr-un oras ca Berna. Si nu doar eu m-am gandit la asta, ci si Dana.

Multe suveniruri, multe alegeri greu de facut, putini bani munciti cu greu din antreprenoriat – pana la urma nu mi-am luat niciun suvenir si am revenit la camping. Aici mi-am luat un „suvenir” de 66 euro, un hammock de care urma sa ma indragostesc pe parcursul calatoriei. Imi doream un hamac, chiar am vrut sa iau unul la plecare, dar pe atunci nu stiam ca exista asemenea minunatie precum cele de le vedeti in poze.

Am avut totusi o tentativa de a vizita o zona cu ursi, dar din pacate ursii erau plecati in vacanta pana la toamna, sau asa ni s-a spus in gluma la punctul de informatii, asa ca am putut sa luam noi rolul ursuletilor si sa ne jucam prin bazinele de joaca ale ursilor.