Putin despre angajati din perspectiva de antreprenor

Sunt intr-un grup de facebook destinat antreprenorilor unde se discuta diverse probleme care apar in viata antreprenoriala, iar unele dintre ele nasc adevarate controverse.

Cam asa a fost si cu discutia angajator vs angajat. Bineinteles ca fiecare parte, privind din prisma ei, are dreptate, dar mi-a placut enorm de mult raspunsul pe care un membru l-a dat acolo si, cu permisiunea domnului Cornel R., am preluat textul de mai jos:

Doar ca, dincolo de show, in viata reala de multe ori angajatul:

• pleaca pe la 16-17-18 de la munca
• weekend-urile le cam serveste prin familie
• lucreaza in medie 40-45 ore pe saptamana in care cuprinde si pauzele de cafea, tigara, cafea, tigara, telefon, cafea, tigara, si nu-i bai daca nu fumeaza sau nu bea cafea, ca le tine de urat colegilor care o fac
• nu isi pune gaj tot ce are, casa, masa, masina, banii de nunta, imprumuturi de la familie, prieteni, camatari etc … ca sa dezvolte o afacere si sa creeze noi locuri de munca
• nu o ia de la inceput cand da faliment si incearca sa o faca mai bine
• nu risca nimic cand vine in control ANAF-ul, ITM-ul, ANPC-ul, AFM-ul, DSV-ul, Primaria, Politia si alte institutii ale statului puse pe demonstrat prin orice mijloace ca isi fac treaba
• nu isi petrece majoritatea zilelor si inceputul si sfarsitul noptilor gandindu-se cum dracu rezolva X chestie, Y situatie, de unde scoate Z bani sa plateasca Q treaba
• nu sta cu mii, zeci de mii, sute de mii sau milioane de euro blocati in afacere/afaceri, fiind milionar in lei sau in euro pe foaie, dar asteptand in sufletul lui timp de ani buni acele zile marete in care o sa fie si in realitate macar jumate din milionarul care e pe acte
• nu contribuie la PIB-ul statului cu zeci / sute de mii in taxe si impozite anuale
• nu are pe cap 1-5-10-50 angajati cu ale lor 1-2-5-10 probleme fiecare
• nu a pornit de la maturator + tamplar + instalator + sofer + hamal + contabil + marketer + tehnician + vanzator + secretara + customer support + orice a mai fost nevoie sa faca ca sa puna firma pe picioare ca sa-si permita in prima faza sa-i angajeze pe baietii si fetele alea care servesc strandurile din Crangasi si apoi nu a continuat sa faca tot ce trebuie facut in firma, tot ce se uita, nu se face cum trebuie, nu se face la timp, oricand e necesar, ca e 8 dimineata si fuge pe scari cu copilul la gradinita in timp ce raspunde unui client nemultumit ca nu i-a preluat nimeni comanda de 2 zile, sau ca e 20 seara si mananca in graba ca sa poata termina X mail sau Y proiect ca sa se poata juca macar 1 ora cu copilul, sau ca e 23 noaptea si isi da seama ca, un mail a dus la altul si, uite, copilu i-a adormit demult cu promisiunea, a cata oara, neonorata … sau ca e 2 noaptea si realizeaza ca era sa adoarma in picioare in timp ce isi pregatea ce are de facut pentru maine. Si cate si mai cate lucruri pe care un angajat nici in filme nu o sa le vada si nu o sa le inteleaga.

Si da, in general angajatul roman nu prea merge in Tenerife daca nu-i IT-st sau corporatist, el mai mult merge aproape zilnic vara de la 19 la 23 la strand in Crangasi sau la un fotbal cu baietii, adica la degustari de ceai de hamei si pus tara la cale, ca deh, trebuie sa se relaxeze dupa o zi grea la munca si sa se descarce injurandu-l, pe cine altul, pe Dragnea si pe sefu’. Ca astia-s la fel … Dragnea si seful majoritatii angajatilor, ambii fura, ambii sunt niste prosti / incompetenti si de ambii ar putea tara trai linistita fara ei.

Daca mai eram angajat, scriam o chestie de genul si din punctul de vedere al angajatului, dar nu-mi vine nimic in minte decat sa le multumesc tuturor angajatilor care sunt harnici, seriosi si profesionisti si sa le amintesc de o vorba care spune ca daca nu lucreazi la visul tau, altcineva te va angaja sa lucrezi la al lui. De lucrat, cu siguranta la un vis vei lucra! Deci cine nu e multumit in postura de angajat, poate oricand sa incerce sa schimbe macazul si implicit si riscurile, responsabilitatile si mai toate liniutele de mai sus.

Concluzia:

Angajatul fara angajator e un nimeni si invers, angajatorul fara angajat e, la fel, un nimeni. Cei doi, desi de cele mai multe ori nu realizeaza, sunt o echipa, care duc o lupta comuna pentru supravietuire. Restul, cine e mai prost, cine e mai frumos, cine face mai multi bani, cine lucreaza mai mult, cine risca mai tare … tine de subiectivism.