Salina Slanic – Prahova

Posted by

De cateva saptamani de cand s-a redeschis Salina Slanic, am tot zis ca ma duc sa o vizitez, dar nu am apucat pana azi. Chiar eram curios sa vad cum mai arata, desi cred ca ultima oara cand am fost in interiorul acestei saline eram clasa a IV-a si depuneam juramantul pentru cravata de pionier. Bineinteles ca am uitat poezia.

Desi pus pe fapte mari inca de dimineata, abia pe la ora 11:30 ne-am urnit cu greu spre Slanic. Ajunsi acolo am constat ca e coada, nu prea mare, ce-i drept, dar am asteptat totusi 15-20 minute pana am prins un loc in microbuzele care transportau turisti in mina de sare. Intre timp, daca tot ma plictiseam la coada, am observat cativa care aveau trotinete, de unde am tras repede concluzia ca nu o sa fie o problema daca iau longboard-ul cu mine in salina. Inspirat am fost, ca m-am dat cu el prin toata salina si nu ma mai saturam.

Dupa un drum lung cu microbuzul prin galerie, am ajuns si in salina. La fel precum o stiam, in mare, poate pe ici pe colo s-a mai schimbat cate ceva, dar nu mare lucru. Surpriza cea mare a venit de la cartinguri, care se invarteau in cerc intr-un mic tarc. Eu ma asteptam sa le pot inchiria pentru a ma plimba cu ele prin toata salina, nu doar in „tarc”, asa ca le-am zis ca am „cartingul” meu, indicand catre longboard si mi-am vazut de drum.

Pentru ca totul in salina este intunecat si misterios, am ales o coloana sonora pe masura, astfel ca, desi ne-am distrat de minune in „pestera”, fimul s-ar putea sa spuna o cu totul si cu totul alta poveste. Dar va las sa urmariti filmul:

3 comments

    1. Eu m-as mai duce, in primul rand pentru aerul din salina, desi mi-e ca daca vine vara si caldura si coada o sa creasca pe masura.

Comments are closed.