Suceava si o scurta lectie de autocunoastere

Asa cum va spuneam in urma cu cateva zile, am dat o fuga la Suceava, mai ales ca imi doream demult sa vizitez si acea parte a tarii. Din pacate, vremea nu a tinut nicio clipa cu noi, asa ca dupa doua zile am decis sa plecam inapoi spre casa.

Cetatea de Scaun a Sucevei in restaurare, Observatorul Astronomic cu planetariul de asemenea inchis pentru ceva reparatii, ploaie aproape tot timpul, asa ca nici manastirile nu le-am putut vedea, mai ales ca in unele momente ploua torential. Drumul spre gazda la care am stat ducea printr-o vale care, dupa atatea ploi, a devenit un adevarat lac, prin care nu am mai putut trece cu masina, noroc ca ultima ploaie serioasa ne-a prins in oras, altfel am fi ramas blocati acolo inca vreo cateva zile.

Am reusit sa dam totusi o fuga la Cetatea de Scaun si sa facem 2-3 poze de pe margine (daca ma pot exprima asa), de asemenea tot acolo am gasit si Oul gigant (bine ca nu ne-am apucat sa-l cautam prin centru). Muzeul satului bucovinean era deja inchis, asa ca nu l-am mai putut vizita.

In rest, zona a fost superba si cu siguranta am sa revin la vara sa vizitez cat mai mult din ea.

O scurta lectie de autocunoastere

Cum spuneam si mai sus, am stat in gazda. Soacra-mea cunostea pe o verisoara care avea o sora care avea o fosta vecina care s-a mutat de multi ani in Suceava (cunoasteti si voi chestiile de genul acesta) si ne-a aranjat sa stam la cineva. Lucru care nu prea mi-a convenit mie inca de la inceput, de parca aveam eu un feeling legat de asta, dar am acceptat.

Gazdele au fost minunate, o casa extraordinar de frumoasa si spatioasa, ne-au pus la masa, ne-au tratat… nici nu am cuvinte sa spun cat de bine ne-au tratat si cat de prietenosi au fost. In fond, noi eram niste straini, iar eu innebuneam stand pe capul lor, mai ales ca ploaia nu ne oferea prea multe alegeri. Bineinteles, asa cum banuiam, la plecare nu au vrut sa ne ia niciun ban.

La plecare, dupa ce am condus vreo 30 de minute, am tras pe dreapta, am scos din portbagaj cutia cu snitele, painea si o rosie si am mancat total relaxat admirand peisajul. Mi-am dat seama ca asa sunt eu, ca nu imi place sa depind de nimeni si nici nu imi place sa deranjez pe cineva. Ca sa va spun drept, nici dus nu am indraznit sa fac, ca nu cumva sa consum apa, curent pentru centrala etc., ale celor care ne primisera in casa lor cu atata dragoste. Si oamenii erau foarte instariti, sunt sigur ca ei nu si-au pus vreo clipa astfel de probleme. Dar eu mi-am pus, desi ei erau foarte bucurosi de musafiri si au fost foarte prietenosi, eu ma simteam tot mai stresat de lucrul asta.

Mi-am dat seama ca am o mare problema la capitolul asta, si cei care ma cunoasteti stiti ca sunt foarte sociabil, vorbaret, ma bag in vorba cu oameni pe care nu ii cunosc fara niciun fel de probleme si devenim imediat amici. Dar daca vine vorba de stat la ei in casa, parca lucrurile nu mai sunt asa simple. Prefer sa dorm in masina, in cort sau la cel mai varza motel decat sa deranjez pe cineva.

Intr-un fel ma bucur ca am invatat asta despre mine, pentru ca in planurile mele de calatorie prin lume luam in calcul si proiecte de genul „couchsurfing” si se pare ca nu-s tocmai pentru mine.

Si da, e minunat sa stai cu oameni pe care nu ii cunosti la masa, sa le afli povestile interesante de viata si sa inveti de la ei lucruri noi. Si mi-ar placea sa fac asta cata vreme stiu ca exista un „agreement” inainte si platesc pentu deranjul (oricat de mic ar fi) pe care il fac. Pana la urma, daca dorm in patul tau, presupun ca trebuie sa speli lenjeria dupa ce plec si chiar si acest lucru eu il consider un deranj. Daca mai imi faci si mancare si ma pui cu tine la masa, consider si mai mare deranjul si ma face sa ma simt si mai prost.