Dupa un drum de aproximativ 5 ore, am ajuns si aproape de insula Thassos, care ne astepta primitoare, asa cum asteapta alte sute/mii de romani in aceasta perioada, fiind una din destinatiile preferate. Data trecuta pe ferryboat nu am stiut ca e bine sa ai ceva mancare de dat la pescarusi.
De data aceasta oricum uitasem, dar am zis sa am ceva de rontait si am luat din masina o punga cu grisine. Buna idee, pentru ca au fost foarte apreciate de pescarusi, mai ales ca veneau si le culegeau direct de la mine din mana. Am facut un scurt video si ceva poze cu aceasta ocazie si o sa le vedeti mai jos.
De data aceasta, am ales sa o luam pe partea cealalta a insulei, drumul mai scurt si mai liber, dar si mai lipsit de plaje si statiuni. Am descoperit astfel ca exista pe insula si o fabrica de ulei de masline si ca insula e putin mai diferita decat imi lasase impresia la prima vizita, anul trecut.
Am mai trecut printr-o serie de aventuri cand a venit vorba de cazare, se pare ca in Potos exista si Studio Lina si Lina Studio si sunt diferite ca locatie, ma gandeam cum ar fi fost ca si cei din prima locatie sa astepte niste romani, sa ne trezim cazati si peste cateva ore sa ni se spuna ca de fapt nu suntem cazati la ei si sa ne dea afara, am facut o groaza de glume cu Dana pe tema asta dupa ce ne-am cazat. A fost putin stresant, pentru ca nu gaseam pensiunea la care aveam rezervare, iar dupa ce am gasit-o, nu era nimeni acolo si nici la numarul de telefon de pe booking nu raspundea nimeni. In final am fost indrumati catre o frizerie cu acelasi nume din zona plajei si acolo intr-un final am gasit proprietareasa.
Spre seara am servit masa la Irene, unde am putut constata ca portiile au ramas la fel de uriase si am facut o plimbare prin statiunea mult prea aglomerata. Urmeaza o zi de plaja, odihna si relaxare in locul meu preferat.