iul. 15

Uitam sa fim fericiti

Happiness_journey Azi dimineata am zarit din autobuz un om in carje, fara un picior. Astepta la trecerea de pietoni. Nu era din acei cersetori la care iti e scarba sa te uiti, ci un om normal, bine imbracat, care probabil isi vedea in continuare de viata lui.

Un moment mai tarziu ma gandeam cum ar arata viata mea daca mi-as pierde un picior sau o mana. Nu as mai putea sa fac snowboard, nu as mai putea sa calatoresc in intreaga lume (sau poate ca as putea, dar nu ar mai fi tot aia) nu as mai putea sa … si m-am oprit. Mi-am dat seama ca, desi ne vaitam mereu din cauza conditiilor in care traim, ar trebui sa ne bucuram mai mult de viata si sa fim fericiti.

Am o sanatate foarte buna, pot sa muncesc si am si un job bun, am ajuns sa calatoresc pana in Japonia si nu e singurul loc de pe pamant pe care am de gand sa-l vizitez. Am o sotie frumoasa care imi este mereu alaturi. Stiu ca pot face orice imi doresc cu viata mea si ca pot sa o iau oricand in orice directie vreau. Dar cateodata uitam sa fim fericiti.

Nu stiu daca de vina e sistemul, daca de vina suntem noi, sau daca nu cumva ne cream prea multe ziduri in viata noastra in loc sa le daramam pe cele deja existente. Viata ar trebui sa fie simpla, fara reguli impuse de societate, fara reguli pe care altii ti le repeta zi de zi, ca nu cumva sa te abati de la ele. Trebuie sa te insori, trebuie sa faci copiii, trebuie sa ai un job, trebuie sa….

Trebuie sa faci orice iti doresti cu adevarat sa faci. Sa iti cauti fericirea si sa faci tot ceea ce crezi tu ca e necesar sa faci pentru a fi fericit.

Imi aduc aminte in urma cu cativa ani buni cum ma trezeam dimineata, imi turnam o cana mare de Cola si ieseam pe balcon. Apartamentul era la etajul 7, undeva la marginea Ploiestiului. De acolo de sus se vedeau campurile pana departe in zare. Era acel moment al zilei in care nu ma gandeam la afaceri, nu ma gandeam la ce am de facut la munca, nu ma gandeam decat la faptul ca incepe o noua zi, o zi care nu avea cum sa fie altfel decat minunata.

Acum ma trezesc dimineata si pana sa apuc sa ma spal pe ochi si pe dinti, deja imi fac planul cu lucrurile pe care le am de facut peste zi. Mananc repede si imi trag hainele pe mine la fel de rapid, pentru ca deja e tarziu si am un tren de prins. In tren ma apuc deja de scris sau, daca nu am chef, verific e-mailuri, conturi de social media si altele asemenea. Iar ziua continua intr-un ritm alert pana seara tarziu, cand pic rupt de oboseala in pat.

Am uitat de momentul ala din zi care imi facea ziua altfel. Nu aveam cel mai grozav job, nu aveam cel mai grozav salariu, ba chiar aveam un sef din cauza caruia am plecat la un moment dat, cand nu am mai rezistat. Dar momentul ala de la inceputul zilei facea ca toate acestea sa fie doar niste amanunte ale unei vieti mult prea frumoase.

Newer Post
Older Post
  1. Cred ca asa suntem fabricati, sa nu fim fericiti tot timpul, nu stiu exact din ce motiv, probabil ca preafericiti fiind ar fi cam greu sa progresam.

    Probabil ca noi facem inconstient o medie a starii noastre psihice si luam acea medie ca referinta (nivel 0).

    Deci in mod normal nu suntem nici fericiti nici nefericiti. Daca cistigam la loto, suntem fericiti o vreme (fiind o experienta cu mult plus fata de ce a fost pina atunci), dar in timp se va include in aceasta „medie” si castigul la loto. Deci nivel 0 va fi sa avem multi bani in cont, si vom cauta „fericiri” noi.

    Probabil la fel si cu o experienta negativa cum ar fi pierderea unui picior. E clar ca la inceput esti extrem de nefericit, dar apoi te obisnuiesti si vei avea perioade de fericire/nefericire ca orice alta persoana normala.

  2. Tu ai castigat cumva la loto si nu vrei sa ne spui? Daca ai nevoie de prieteni sa te ajute sa treci prin aceasta grea incercare nu ne uita :))

  3. nu joc la loto, sunt prea mici sansele:) si da, unii o iau razna dupa ce cistiga:))

    http://www.forbes.com/sites/susanadams/2012/11/28/why-winning-powerball-wont-make-you-happy/

  4. Macar 5 minute de ne-am opri din ceea ce facem sa avem timp sa ne gandim la ceea ce avem, sa fim recunoscatori si sa lasam zambetul sa apara pe mecluta. Cred ca putem face asta zilnic!

  5. Mă, tu „cerşeşti” un declic?

  6. Nu am nevoie de declic-uri :))

  7. Nu pot sa cred ca tu gandesti asa Haotik

  8. Ada: Nu e prima oara cand scriu astfel de articole. Au fost mereu de-a lungul timpului astfel de articole.

  9. @ada, vai draga, nu poti sa crezi ca un barbat are…suflet ?!

    De fapt, te inteleg…voi femeile credeti ca nimieni nu are, din moment ce voi nu aveti…

  10. Fericirea dureaza putin in viata…sunt acele clipe cand ai „fluturi in stomac” daca pot folosi o expresie de licean. In rest, ceea ce conteaza e linistea din suflet – aceasta poti sa o ai sau nu, in functie de stil de viata, conditii sociale si economice etc – nu detaliez asta acum. Pot sa plec sa ma plimb la Sibiu pe Valea Oltului…imi place, e o stare de bine, dar nu este fericirea de la momentul in care am aflat ca am luat examenul la facultate.

  11. ioan cutitaru 22/07/2013, 10:41 am

    Consimt ce spui,fericirea nu tine de contul din baca,de indeplinirea unor deziderate care sunt cam aceleasi la orice om,cred ca esti fericit daca vrei,tine de psihic sau mai degraba de spirit.In ceea ce ma priveste ca sa fiu fericit ar trebui sa ma opereze pe creier,nu cred in fericire.Pot sa am mici bucurii sa fiu vesel uneori si atat.

  12. NU cred ca e chiar asa de complicat sa fii fericit. Tine de mindset, in mare parte.

  13. ioan cutitaru 22/07/2013, 3:20 pm

    in opinia mea sa fii fericit inseamna sa fii sarac cu duhul adica dus cu sorcova,eu nu vreau sa fiu fericit,vreau sa gust bucuria cand am motiv,dar si tristetea ca asta te face mai uman,numai sa nu fie iremediabila,ireversibila ca e lumea doldora de depresivi

  14. ioan cutitaru 24/07/2013, 11:45 am

    Salut,imi cer scuze,din motive obiective mi am schimbat adresa,aceasta e valabila in prezent

Comentariile sunt inchise.