iun. 26

Un fel de viata

Ce fel de viata e aia in care ajungi seara acasa, arunci ruscacul cu laptopul langa usa pe hol, mananci si te mai uiti o ora la tv, faci un dus si te culci? Ma intreb de ce mai car laptopul cu mine pe naveta daca nu apuc sa il mai deschid seara. Sau ma intreb de ce mai plec la Ploiesti daca doar mananc ma culc si dimineata plec inapoi spre Bucuresti?

Imi aduc aminte de vremuri cand stateam noaptea pe la firme, mai lucram, mai ne jucam, in final totul era ok si toata lumea fericita.

Primele nopti erau hotarate de Romtelecom, internetul era mai ieftin dupa ora 11 noaptea, prima oara am avut internet acasa de la IIRUC, 10 ore apoi am avut net gratis acasa. Apoi la sala de net de la Teron, nu avea program nonstop dar uneori stateam noptile cu cativa prieteni buni,  sa ne jucam Teken 3 pe playstation. Netu mai moale ca atunci se platea la banda si nu era unlimited. De obicei noptile respective erau continuate cu zile de munca dupa care urma iar noapte de pomina. Era frumos, pacat ca din prietenii de atunci doar unu mai vorbeste cu mine pe mesenger din cand in cand.

Apoi a venit mutarea mea la Breaza si iarasi netul de pe dial-up de la ora 11 noaptea, de cele mai multe ori trebuia sa ma culc la 7 dimineata, pentru ca se schimbau tarifele. In perioada aia era la moda sa pierd numaratoarea zilelor, noroc cu prietena mea (actuala sotie) care imi aduce mereu aminte ca maine tre sa ma duc sa dau cine stie ce examen, si de cate ori nu ma contraziceam cu ea spunand ca nu maine trebuie si poimine.

Apoi am stat in Ploiesti in camine, imi aduc aminte de noptile pe computer de la Asociatia De Tir Sportiv (Paintball) si de orele de Quake 3 de la Select (firma unui smeker care ne-a promis multe si ne-a dat putine.

Oricum tanjesc dupa viata de atunci, upa libertatea de atunci, dupa modul acela de viata nebuna.