Posted by Prins cu constructia casei, aproape ca nici nu m-am mai gandit la eventualitatea unei vacante; dar cum sarbatorile de Pasti si 1 Mai au dat un ragaz si muncitorilor si oricum nici vremea nu ajuta prea tare, am decis sa iau o scurta pauza, cateva zile, ca sa ma relaxez si sa ma incarc cu energie.
Desi am calatorit tara in lung si-n lat, Delta Dunarii nu a fost niciodata una dintre preferintele mele si nu am ajuns acolo decat o singura data si asta datorita firmei la care lucram, care a organizat la un moment dat SummerFest-ul in Delta. Dar cum in viata e bine sa le incerci pe toate, m-am pregatit mental inca de dinainte de vacanta, considerand ca nu voi cere de mancare la pensiune altceva decat mancarurile oferite (99% pe baza de peste) si ca sunt pregatit asa cum ziceam in gluma, inainte de plecare, „sa fac foamea”.
Si pentru ca aveam destul timp la dispozitie si pentru a vizita ceva pe parcursul traseului, am ales orasul Hârșova ca punct de atractie turistica si pauza de masa in prima zi de vacanta. Am stat acolo doar cateva ore, cat sa vizitam Cetatea Carsium, Muzeul Carsium si Canaraua Turceasca.
Cetatea Carsium
Nu stiu ce sa va spun despre ea, cert e ca nu are prea multi vizitatori si ca eram singurul nebun care cauta sa o viziteze. O stanca sau o ramasita de zid mai staruia in varful unui deal, fara indicator, fara macar o inscriptie ca acolo ar fi locul pe care il cautam. Desi stiu din cadrul altor vizite ale unor cetati din tara ca sunt intr-o stare de degradare continua, parca la asa ceva nu m-as fi gandit. Cum spunea ulterior si domnul profesor de la muzeu, este un camp unde pasc animalele „satului”. Oricum, am inteles ca acum au obtinut ceva fonduri europene sau urmeaza sa obtina pentru a imprejmui macar cu gard zona.
Pana atunci insa, o sa vizitati un maidan cu un morman in mijlocul lui ca o stanca, o parte din vechiul zid al cetatii. O parte atat de mica, incat e greu sa-ti imaginezi cum arata cetatea sau daca bucata respectiva e un colt, un turn, sau alta parte componenta a cetatii.
Canaraua Turceasca
O constituie de fapt stancile de la baza cetatii Carsium, desi daca va veti uita in dex o sa vedeti ca inseamna si pasune. Se vedeau si de sus, de la cetate, dar am simtit ca se vor putea admira mult mai bine de jos, asa ca am luat masina si am incercat sa ajung pana in apropierea lor. Luandu-ma dupa un localnic, am inteles ca nu se poate ajunge cu masina dincolo de dig, dar daca as mai fi mers inca 50 de metri, as fi gasit intrandul care mi-ar fi permis sa ajung cu masina, chiar pe drumul de la baza stancilor.
Muzeul Carsium
Nu-s foarte pasionat de istorie, dar uneori suma modica de vizitare e si un fel de donatie pe care o fac pentru a sustine cultura si istoria acestui popor, chiar daca multe dintre artefacte le-am mai vazut atat in cadrul muzeului de istorie de la Ploiesti, cat si in cadrul altor muzee ale lumii. Pana la urma, perioada neoliticului nu are prea multe de aratat, cateva sageti, cateva lampi. Pentru mine a fost un moment de reflexie asupra stresului. Ne spunem in ziua de azi ca suntem foarte stresati din cauza sutelor de probleme imaginate pe care le avem (bani de iPhone, de Tesla sau de vreun Smart TV), dar ma gandesc cu cata groaza intampinau acei oameni ai neoliticului fenomene naturale banale in ziua de azi precum fulgerul, tunetul sau procurarea hranei. Cred ca intr-un fel, asta a si fost scopul religiilor si al zeitatilor, sa le ia cumva o parte din acest stres si sa il puna in seama unor zeitati mai mult sau mai putin benevole cu soarta noastra.
Drumul prin Dobrogea
Desi existau si variante mai scurte, pe drumuri nationale, am ales sa ma abat pe tot felul de drumuri judetene in cautarea unor peisaje deosebite si a unor locuri demne de memorat si fotografiat. Cumva stiam ca sunt in zona multe lacuri, pasari si alte lucruri foarte faine de vazut. Am gasit si eoliene, multe eoliene, sute de eoliene, atat de multe incat m-am gandit ca totusi unele lucruri s-au mai si construit prin tara asta. De asemenea, mentionez aici si veti putea vedea si in albumul cu poze, copacii cu vasc.
In final am ajus la Mahmudia, locul unde aveam sa mancam, sa dormim si sa ne relaxam pentru urmatoarele zile.