Zece ani

Posted by

tort_nunta Nu suntem genul care sa sarbatorim cu fast astfel de evenimente; in zilele onomastice nu vine nimeni in vizita la noi si nu ne-am serbat nici majoratul si nici nu am facut nunta atunci cand ne-am casatorit. Suntem genul de oameni care ne bucuram in fiecare zi a vietii de momentele pe care le petrecem impreuna si de zilele in care experimentam lucruri noi care ne fac viata mai frumoasa.

Au trecut 10 ani, si povestea merge mai departe, o parte spusa pe blog, o parte traita in viata de zi cu zi. Zece ani minunati, zece ani in care s-au intamplat atat de multe lucruri frumoase, dar si mici accidente nefericite. De obicei imi pastrez in minte doar momentele frumoase, dar odata cu trecerea timpului si restul momentelor parca sunt la fel de frumoase.

Zece ani in care am parcurs impreuna mii de kilometri atat pe drumurile Romaniei, cat si prin afara.  Zece ani in care am incercat intotdeauna sa sarim impreuna in afara confortului sigurantei. Intai am sarit eu, ca sa ma asigur ca totul e ok (sau intr-o limita acceptabila de siguranta), apoi, mai cu forta, a „sarit” si ea.

Am pus-o cu forta pe placa de snowboard, ne-am certat jumatate de zi si nu am vorbit pana am convins-o (mai mult ca sa imi treaca mie supararea) sa se suie in cel mai inalt rollercoaster din lume. Intr-o zi, s-a trezit ca i-am achitat scoala de soferi si ca trebuie sa inceapa sa invete sa conduca, desi ii era frica de condus. Doar ieri, tot de gura mea, a ajuns intr-un costum de scafandru la 12 metri sub apa.

Dupa toate aceste experiente, ii place acum sa practice snowboarding, sa se dea cu rollercoastere, sa conduca si, pentru a ma asigura ca i-a placut experienta de ieri, am intrebat-o daca, in cazul in care mai venim vreodata in Grecia, se baga sa faca scuba-diving si a zis ca da, deci i-a placut si experienta de ieri, chiar daca era foarte speriata.

Au fost si evenimente mai nefericite de-a lungul celor 10 ani, un accident rutier (in care din fericire nu am patit nimic), un alt „accident” cand am derapat cu masina de pe autostrada in sant, in Austria si am stat cateva ore sa scoatem masina de acolo. Si poate si altele, pe care nu mi le mai aduc aminte acuma.

Anul trecut, cand am facut 9 ani, eram impreuna in Japonia. Pe langa aceasta calatorie, au mai fost multe, la mare, la munte, in Romania, in Franta, in Austria, in Italia, in Grecia (mai nou). Multe momente frumoase, multe lucruri traite impreuna, pentru ca despre asta e vorba intr-o casatorie, despre momentele pe care le imparti cu celalalt, iar cand am ajuns intr-o locatie super faina si am fost singur, m-am intors acasa si i-am spus: Trebuie sa te duc si pe tine acolo, sa vezi ce fain este!

Nu stiu care e secretul unei casnicii fericite, nici nu stiu daca am o astfel de casnicie si nici nu-mi pasa. Stiu doar ca am pe cineva alaturi cu care trebuie sa impart cat mai multe din momentele mele de fericire si ca, de-a lungul timpului, uneori trebuie sa mai lasi si de la tine pentru ca lucrurile sa mearga bine. E drept ca mai mult lasa ea si mai putin eu, sunt foarte egoist de felul meu, dar la final pot spune ca a meritat. Nu am reusit inca sa o conving sa facem si parasailing (dar inca nu am plecat din Grecia, deci inca nu poate spune ca a scapat).

La final, nu ramane decat sa ne spunem La multi ani! si sa ne reauzim cu un articol la 20 de ani de casnicie!

15 comments

  1. La multi ani!!! Sa parcurgeti impreuna inca 100 si ceva de ani plini de zambete, bucurii, intelegere si iubire! :-*

  2. La multi ani! Nu as fi zis ca poti scrie asa!
    M-a emotionat postul pentru ca ne apropiem si noi de prima borna…mai e mult pana la 10:))
    Sa fiti fericiti si impliniti in continuare!

  3. Nu prea aveam motiv sa mai comentez pe aici, dar iata ca mi-ai dat unul.

    Va felicit si va urez cat mai multi la fel de frumosi si plini de fericire.

  4. La multi ani frumosi, la cat mai multe articole ca asta pentru Dragos, la cat mai multe bucurii pentru amandoi !
    Acum vreo 2 ani o admirasem mult pe Dana pentru atitudinea pe care o luase fata de restul blogosPHerei, desi nu o prea intelegeam. Cred ca asta e in sfarsit din partea lui Dragos jumatatea care completeaza atitudinea Danei de atunci si acum incep sa o inteleg si sa cred ca a avut dreptate. Frumos, fain sa citesti asa ceva!

Comments are closed.