Dacă ești unul dintre acei operatori telefonici care mă apelează la ore neconvenționale sub pretextul unui nevinovat „studiu de piață” (sau al unei fraude frumos ambalate), am o veste pentru tine: ai nimerit la persoana greșită.
Înainte să apuși tasta de apelare, iată un mic ghid de supraviețuire și ce te așteaptă dacă dai de mine:
1. Vârsta mea este o ecuație matematică rapidă
Nu-ți voi da niciodată vârsta reală. Dacă simt de la o poștă că e rost de vreo țeapă, instant devin un senior trecut de 50 de ani. Dacă sunt într-o zi obișnuită, am 26 de ani. De ce fix 26? Pentru că algoritmul e simplu de calculat în caz că mă verifici: $2000 + 26 = 2026$. Matematică curată, răspuns instant.
2. Geografie creativă
Niciodată nu vei afla unde locuiesc cu adevărat. Depinde doar de starea mea de spirit:
- Dacă am chef de un oraș cosmopolit, sunt din Cluj (chiar dacă n-am niciun pic de accent).
- Dacă vreau ceva pitoresc, aleg o localitate mică, cum ar fi Provița de Jos.
- Dacă mi-e dor de mare, sunt din Agigea.
- Dacă mă gândesc la Europa, devin brusc din Timișoara.
3. Cât plătesc la abonament? Un mare mister
Când vine vorba de bani, mă asigur că sunt la o distanță cosmică de suma reală. Dacă am un abonament de 20 de euro, îți spun că dau 2 euro. Dacă am unul de 2 euro, îți arunc lejer un 10, 15 sau 20 de euro — orice valoare îmi trece prin minte în secunda respectivă.
Profilurile mele sunt deja memorate
Să nu crezi că mă prinzi cu întrebări de verificare. Am deja câteva personaje bine conturate în minte, cu date, vârste, pasiuni și alegeri fixe.
- Exemplu: Anul 1970 înseamnă că am 56 de ani; anul 2000 înseamnă că am 26 de ani.
Răspund la fel de fiecare dată pentru fiecare scenariu. Pe unul îl prostesc că e tânăr, pe altul că e bătrân. Dacă chiar faci un studiu de piață pe bune, felicitări: cu încă 20-30 de insi ca mine în eșantion, marja ta de eroare o să fie spectaculoasă.
Trecem la date financiare? Succes!
Dacă discuția ajunge la chestii mai avansate — cum ar fi datele de pe cardul de credit — îți urez de pe acum nervi de oțel. Ai nimerit prost: tocmai „mi-am pierdut” portofelul ieri cu toate cardurile și, din păcate, nu-mi aduc aminte nici măcar una din cele 16 cifre de care ai tu atâta nevoie.
Avertismentul legal
Dacă sunt în toane bune, s-ar putea să te scutesc de timp și să te anunț direct că, conform legilor în vigoare, ceea ce faci se numește infracțiune. Iar înregistrarea apelului s-ar putea să le fie extrem de utilă procurorilor, ca să nu zici mai târziu că „nu ai știut”.
Concluzia?
S-ar putea să te enervezi. S-ar putea să cedezi nervos și să închizi tu primul. Așa că cel mai bine: nu mă suna.
Dacă totuși o faci… mult succes! Îți va trebui.
P.S.: Presimt că mă sună și luni niște băieți sau fete de la Kantar.
P.S. 2: Vezi că numărul pe care m-ai sunat… aveam eu nevoie de o cartelă reîncărcabilă doar ca să am net pe ea. Așa că nu doar că nu am dat nimănui numărul respectiv de telefon, dar nici măcar eu nu am habar ce număr este. Deci aș fi foarte curios de unde aveți baza asta de date cu numere de telefon… Traiasca GDPR-ul.
