De cand stau la atelier, sunt deconectat total de la stiri, asa ca desi presupun ca aflam daca s-a incheiat razboiul, habar nu mai am de ce se intampla in lume. Viata mea se desfasoara in jurul ierbii care tot trebuie tunsa si care creste mai ceva decat criptomonedele, ale pestilor din piscina si al altor cateva lucruri marunte care ma fac pe mine fericit.
Cu toate acestea, in ultimele 2 zile am auzit de 3 cazuri de covid ale unor cunoscuti, vaccinati si care nu-s neaparat din grupele de risc. O forma mai grava, o forma usoara, iar la al treilea caz nu am apucat sa intreb, trebuia sa fac o colaborare si nu-mi mai raspundea partenerul, acum am aflat si de ce.
Nu vreau ca acest articol sa creeze panica, dar „se intampla ceva”. Nu-mi trebuie nici televiziuni care au uitat de pandemie concentrate pe razboi sau baiatul ala care e bun la inot si nici vreo oculta mondiala care sa ma informeze. Si suntem in plina vara, iar experienta ultimelor 2 veri cumva demonstreaza ca, desi virusul nu este influentat de caldura, nici nu e cel mai bun moment al lui ca sa se raspandeasca si totusi reuseste sa faca asta. Asa ca nu pot sa ma intreb inca de pe acum ce va fi in septembrie cand va incepe scoala, cand oamenii se intorc la munca din concedii.
Din punct de vedere economic oricum nu aveam sperante prea mari, mai ales in contextul in care se discuta de recesiune, criza economica, inflatie, criza alimentara si alte chestii de genul asta inca de acum cateva luni. Dar inca un val serios de imbolnaviri ne-ar da si mai rau peste cap.