Posted by Stau in statie la Foisorul de Foc. Ma simt bine. Privesc in jurul meu multitudinea de pasari care se cearta pe o bucata de covrig. De fapt pe doua bucati. Ciugule cu ciocul din ea, cateodata unul din ei trage mai tare si zboara bucatica de covrig in alta parte a trotuarului, unde alti porumbei apuca sa ciugule de cateva ori din ea.
Ma distreaza toata „cearta” asta a lor pe o bucata de covrig. Sunt asa de frumosi si de haiosi. Din cand in cand un trecator pare sa ii mai deranjeze cu prezenta, dar revin repede la loc calare pe bucata de covrig.
Apoi vine o vrabiuta. Privesc interesat si curios cum se va descurca biata vrabiuta intre 5-6 porumbei. Nu indrazneste sa se apropie dar la un moment dat, cand bucata zboara din nou in apropierea ei, se duce, o ia in cioc si zboara cu ea.
Nu-i nimic, mai e o bucata de covrig, nu trec 30 de secunde si o alta vrabiuta care statea mai in margine indrazneste si ea. Prinde momentul si zboara si ea cu cealalta bucata de covrig.
Ma uit prost la porumbei si ma gandesc, ei oare de ce nu zboara cu covrigul in cioc. Imi mai zic in gand: Na, acum mai mancati daca aveti ce.