Posted by Una din intrebarile cheie pe care le pun cuiva dornic sa se apuce de antreprenoriat este aceea daca e pregatit sa dea cu matura prin firma, in cazul in care nu are cine sa o faca. O intrebare dura, la care multi evita raspunul, fara sa isi dea seama ca tocmai raspunsul la aceasta intrebare le poate deja creiona calea si ii poate aseza la categoria pierzatori sau castigatori. Am intalnit si persoane care mi-au spus, fara niciun fel de ezitare, ca sunt gata oricand sa dea cu matura, fara niciun fel de problema. Au crescut imediat in ochii mei.
Nu luati mot-a-mot intrebarea, de obicei se ascunde sub alte forme si nu veti realiza prea usor de ce intreb anumite aspecte care sa ma faca sa imi dau seama daca sunteti sau nu pregatiti pentru antreprenoriat (oricum nu sunteti pregatiti niciodata, dar despre asta o sa va povestesc detaliat in alt articol care zace de ceva vreme prin draft).
In antreprenoriat e usor sa dai sfaturi altora, dar e greu sa aplici pe propria piele acele sfaturi. Iar aseara a fost piatra de incercare pentru mine, desi nu ma gandeam vreodata ca trebuie sa raspund la acea intrebare, despre care v-am vorbit mai sus; si nu doar sa raspund, ci si sa actionez in functie de raspunsul pe care aveam sa-l dau, pentru ca una e teoria si alta e practica.
Pe scurt, am promis unui client ca ii livrez ceva pana la finalul zilei. Unul din colaboratori nu si-a facut treaba (de data aceasta nu e vina lui, sa zicem ca i-am pus prea multe pietre de moara in spate sa le care si era oarecum inevitabil momentul cand va scapa una pe jos) si m-am trezit la ora 23:23 ca eu sunt cel care trebuie sa faca treaba. Si sa nu credeti ca nu a venit creierul meu cu tot felul de solutii alternative de genul: te trezesti maine cu o ora mai devreme si pui data de publicare cu o zi inainte si poate nu vede clientul ca de fapt a existat o intarziere.
Doar ca mi-am dat seama ca momentul respectiv e unul de rascruce, unul care te plaseaza in categoria celor care pierd sau a celor care castiga. Si din nou creierul meu a incercat sa ma convinga ca nu e asa, ca teoria e teorie si ca in practica e nevoie si de somn, ca sa fii odihnit si sa faci treaba bine… maine dimineata….
Atunci cand ajungi sa te cunosti destul de bine pe tine insuti, sa intelegi ceea ce esti si ceea ce te face sa lupti si sa mergi mai departe, vei actiona fara sa stai nici macar o clipa pe ganduri. Asa ca in miez de noapte, am sters intr-o secunda cu un burete invizibil oboseala, amorteala si lenea si m-am asezat la birou. Pur si simplu, in urmatoarea secunda eram plin de energie si gata de „lupta”. Si nu doar ca mi-am onorat promisiunea si mi-am dat mie o mare bila alba, dar am mai scris si acest articol.